Georgeta Rada

CAPRICIU
( variantă)

Și nu-mi lăsa mai mult de-o ceașcă de cafea,
O filigeană-n care-ai picurat un vis…
O voi găsi când mă trezesc, pe masa mea
Ca pe-un poem pe care-n zori mi l-ai fi scris.

Poate-o s-o beau cu un surâs bănuitor
De odaliscă ce servea cafea turcească
Într-un harem uitat pe țărmuri de Bosfor…
Poate-o să vrea-n cafea să ne ghicească,

Așa cum ne-a ghicit în vechea cafenea…
Mai știi? Bătrânul turc Memiș fierbea cafeaua
Și printre noi un duh aromitor se unduia,
Cadână zornăindu-și daireaua.

Cafeaua-n porțelanuri se va fi răcit,
Dar nu-i nimic, poate îi punem un diez,
Pe portativu-acestei toamne, ruginit,
În cheia veche-n care, încă-l mai păstrez.

Deseară o să te aștept să vii la ceai
Și vom tăcea sub vechiul nostru lampadar…
O gheișă va trișa zâmbind sub evantai,
Servindu-ne un ceai rusesc la samovar.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: