Paul Andrei Rîpă

Ti scrivo

Perdonami se ti scrivo adesso
mentre l’autunno
lascia andare le sue foglie senza vita…
Non per caso
una foglia rossiccia
che fluttuava nell’aria
cade nel palmo
della mia mano destra…
Lo guardo
e sotto i miei occhi
le nervature
iniziano a scrivere parole.
Più penso a Te,
più la foglia diventa una lettera
sotto al mio sguardo incredulo.
Padre Eterno,
perdonami se ti scrivo soltanto adesso,
ma ho finalmente afferrato
il senso del tuo dono ciclico nel Creato.

Îți scriu

Iartă-mă că-Ți scriu acum
când toamna își
leapădă frunzele fără viață…
Nu întâmplător
o frunză roșiatică
care plutește în aer
cade în palma mâinii mele drepte…
O privesc,
sub ochii mei
nervurile ei încep să scrie cuvinte.
Cu cât mă gândesc mai mult la Tine,
cu atât mai mult frunza devine o scrisoare
sub privirea mea credulă.
Tată Etern
iartă-mă că-Ți scriu de-abia acum,
dar, în sfârșit am înțeles
sensul darului Tău ciclic din creația Ta.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: