Parfumul tău, Emine…
E foșnet de frunze în codrii de aramă
Pădurea, cu argint își schimbă veșmântul,
Pe umeri își pune o albă năframă
Căci iarna, încet, își spune cuvântul
Și vântul răsună din bucium pe deal
Când lacul cu nuferi, tăcut, se ascunde,
Doar teiul bătrân veghează pe mal
Povești de iubire și dalbe colinde.
Pe ceru’ înghețat se înalță un luceafăr
Pășind grațios printre stele, în noapte,
Poeme de dor rătăcite într-un cufăr
Se împletesc cu ale timpului șoapte.
Cuprinsă e zarea în ochi de poet
Parfumul tău, Emine, plutește peste noi,
Iar dorul de tine ne poartă discret
Pe pagini de vers, cu foi de trifoi…
Rămâi geniul nostru și-n viața de apoi!
Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 
Mulțumesc din suflet pentru promovarea versurilor mele!
Respect și infinită prețuire!
ApreciazăApreciază