OGLINDA
La sugestia Cristinei Gheorghe, psiholog.
Demult, demult, când nu erau oglinzi,
Oamenii-și vedeau chipul în fântână!
Nu s-arătau atât de suferinzi,
Când frumusețea nu-i ținea de mână!
În vremea străbunicii, niciun ins
Nu pierdea timp să se „ferchezuiască”
Dar, cum-necum, oglinda a învins!
Cam de atunci nu se mai poartă bască.
Acum avem oglinzi! De pe pereți,
Unii-au ascuns icoana sub șoproane!
Sunt cei ce niciodată nu pun preț
Pe Domnul, sfințitorul de icoane!
Oglinda nu greșește niciodată!
Dacă n-o spargi, ea nu îmbătrânește!
Așa cum ești, așa mi te arată,
Iar când o ștergi de praf, îți mulțumește.
Oglinda ne e prietenă pe viață
Dacă ești trist și ea e suferindă!
Degeaba te tocmești,cum faci la piață.
Sufletul nu se vede în oglindă!
Oglinda nu privește prea departe,
Căci ochii ei sunt uimitor de minimi!
Chiar dacă o transformi în cioburi sparte,
Nu vezi în ele suflete! Nici inimi!
Constantin Mosor, 18 ianuarie 2022, București.
Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 