Sfârșit de vară
Eduard Bucium
Când mama muzei tale intrase in travaliu,
Habar n-aveai ca soarta te-a condamnat la vers
Inconştient de miza acestui prim detaliu,
Nu bănuiai, copile, cărarea de sub mers
Nici nu-ţi păsa de glorii ori de celebritate,
Ca un cireş sălbatic, ningeai lumea cu flori
Nu purtai ceas la mână, nu te uitai în spate
Nu te frigeai de soare, nu te plângeai de nori
Luai în palmă lumea, ca pe un bob de ghindă
Trăgeai de colțuri cerul, să-i furi o stea, de dor
Se întreceau copacii un fluture să-ți prindă
Tu să-l descânți in palme, el să te-nvețe zbor
Urcai cărări de munte, anume să-ți arate,
Cotloanele pădurii, urma de pui de urs
Te dăruiai poienii când te-ntindeai pe spate
Și numărai acvile ce te pândeau de sus
Luai in brațe râul, să-ți curgă peste umeri
Nu era zi de vară să nu-ți vii la botez
Nu treceau trei apusuri să nu te duci să numeri
Pe dealul dinspre umbră cum pasc aceiași iezi
Trecut-a primăvara, și vara trece, calmă,
Pământu-i plin de muze, dar nu te simți atras
Decât de una care, cu inima pe palmă,
Te cheamă tainic noaptea, la focuri de popas
E vara pe sfârșite, s-a scuturat și teiul,
E-mbietoare muza, și-i bine lângă foc
Te du, copile, dară, și nu-ți uita condeiul
E poate, din poveste, chiar fila cu noroc
17 ianuarie 2023
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 