Urme pierdute
Printre macii de foc mi-am pierdut urma,
În inimă ducând, munți de durere,
Să nu aud, cum mă strigă întruna
Iubirea, cu-ale ei fioruri grele.
Strivit e crinul alb al purității,
Sub talpa-ncovoiată ca un clește,
Iar eu, de pe pragul singurătății,
Mă zbat s-alung tristețea ce-n piept crește.
Pășesc pe spinii dragostei pierdute,
Cu-ochii secați de lacrimi și nevoi,
Un răgaz să le-acord clipelor mute,
Ce-și caută un drum spre înapoi.
Oricâte piedici mi-or ieși în cale,
Am să îmi urmez soarta hărăzită…
Încinsu-amor se va stinge, agale,
În inima, de mult dor, pârjolită.
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 