Îngăduință
În noi au înnoptat tăcerile.
Dorurile dor,
se ascund în tine
ca o boală intrată în oase
odată cu ploaia.
În fiecare zi
simți mirosul jilav al mucegaiului
strâns între dinți.
Cuprins de păcat,
alunecând spre desfătare,
trupul greu
cade în cea mai ciudată neliniste.
Gândul ucide tăcerea.
Câtă durere o să ne sângere
până când cuvântul ne va tămădui?
Depărtând slăbiciunea,
ochii-si caută Cerul
iar buzele graiul sfânt,
căci Iubirea înseamnă
lepădare de ploaie și
înălțare-n deșertăciune.
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 