Coca Elena Mahalu

Pe cărarea dintre vii

Pe cărarea dintre vii
Te-aștept, dorule, să vii
Purtat de ai iernii fulgi
Când vântul aspru, străpungi.

Să mi-aduci, tare-aș mai vrea,
Chipuri dragi, de undeva,
Din noianul cel de stele
Unde s-au dus de o vreme

Lăsându-mă să tânjesc,
Rănile să-mi oblojesc
Cu lacrimi și ofuri grele
Ce durerea vor să spele.

Dorul trece mânios
Că fulgii-l întorc pe dos,
Aruncându-mi pe cărare
Amintiri, la întâmplare,

Din trecut sau mai de-aproape
Cu multă rouă udate…
Eu rămân în urma sa
Cu tălpile-nfipte-n nea,

Culegând gânduri și vise
Pe nori diafani, trimise
De cei plecați printre stele,
Îngerii inimii mele…

Peste zorile-argintate
Cad zăpezi, în timp sculptate…
Dor pribeag, te rog, mai vii
Pe cărarea dintre vii…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Un gând despre „Coca Elena Mahalu

  1. Cu sufletul, mulțumesc doamnei Camelia Boț și întregii echipe redacționale, pentru promovarea versului meu!
    Gratitudine!

    Apreciază

Lasă un comentariu