
Balsam pentru sufletul rănit
Suflet cu rouă pe gene,
Uite, vara se așterne
Peste câmpu-ți nearat,
Doar cu supărări brăzdat!
Privește!
Pune-ți lacrima pe frunze,
Ia-ți amarul de pe buze,
Scoate-ți gândul la uscat,
Du-ți dorința la iernat!
Iartă!
Căci, de-atâtea drumuri rele
Plâng și apele-n cișmele,
Curgând bob cu bob prelins,
Ochi uscați de-atâta plâns!
Uită!
Suflete cu aripi ninse,
Visele se vor atinse
Cu miresme moi de vânt,
Cu dulceață de cuvânt!
Visează!
Hai, deschide-ți ușa verii,
Fii lumină-n pragul serii!
Fii o flacără de vis,
Dor căzut din paradis!
Crede!
Suflet cu flori la ureche,
Orice om are pereche!
Vei găsi, cândva, pe drum
Un alt suflet făcut scrum!
Speră!
Ia-l de mână, fă-l văpaie,
Foc puternic, nu de paie!
Și din rugul nou pornit,
Fii, suflete, fericit!
Iubește!
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț


Un gând despre „Angelica Manole”