Precum firul mut de iarbă
Autor Ioan Avram
Chiar și-un fir plăpând de iarbă are-un simț și-o năzuință,
Fluturând fără zăbavă la o mică adiere
Când, bătând timid din aripi, un sâmbure de credință
Îl atinge ca o boare și-i dă dulce mângâiere.
Fermecat de boarea caldă, firul ierbii lin tresare,
Luminându-se la față în belșug de raze vii,
Prins în hora bucuriei uită zilele amare,
Când păreau să îl strivească copite de bidivii.
Așa-s drumurile vieții pe întinderi de pământ,
Precum firul mut de iarbă stau și-n barbă mă socot
S-alung umbrele flecare dintr-al clipei legământ,
Pentru stropi de mângâiere în ritmuri de helipot.
Îmi pun tâmplele în gardă să-și păstreze drumul drept,
Pas cu pas printre mesteceni în mirifică plimbare,
Împrumut a lor beteală trăgând aerul în piept
Iar de uneori e noapte nu-mi las visele fugare.
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 