Ioan Alexandru Filip

Caii

Sunt Dumnezeul cailor de lemn
Din caruselul bâlciurilor sparte
Si nu mai știu ce vreau și ce însemn
Si câtă viață este după moarte
Câți îngeri mă urmează decăzuți?
Căte lumini se sting în ochii mei?
Si cum mai poți icoane să săruți
Când iadul e prea plin de Dumnezei?

Dintr-un album cu poze ruginite
Mă tot privesc părinții și-mi fac semn
Arunc spre ei cuvintele obosite
De călăritul cailor de lemn

Dar tu iubito mă așteaptă trează
Poate auzi cum caii mei nechează.

Redactor: Viorel Poenaru(Relu Popescu)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu