Peste un cuib de cuci
Mai trage de pământul acesta, vechi, gorgane,
Ridică-te-n picioare și, peste cuib de cuci,
Zidește cer de taină, când nopți se coc în nuci,
În oase risipite de fiii unei Ane!
Ce straniu cântec arde în țarina străbună
Și ce izvoare saltă în tropot violin!
Pe dealuri de cuscută, se zbate un senin,
În norii de tăciune, un jar lumini îngână…
E fulgerul o joacă-n privirea genuină
Sau tunetul se scaldă în mări de spaime reci?!
Ridică-te, gorgane, în dansul de verbină,
Să-ncapă și-aste oase în trupul tău de veci!
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 