Simina Paun

nu e rimă, nu-i poem,
tot ce scriu e un blestem

Din toate

Din toate ți-aș mai da câte un pic,
Din timp, din viață, chiar din moarte,
Să pot să fiu din nou copil,
Și-n brațe mama să mă poarte.
Ție ți-aș da din toate, pe deplin
În mine, numai vina ar rămâne.
Se coc gutuii în curând
În brațe cine mă mai ține?!
Nimic nu aș opri acum!
Nici amintiri,
Nici locurile ce ne-au fost comune.
Din când în când m-aș căuta,
Căci nu mai știu dacă mă strigi,
Să îți răspund, cu care nume!
Se coc gutuii, ți-am mai spus,
Și nucul a-nceput să se rărească,
Eu plec, tu vii mereu în gând,
Hai hui vâslind, pe marea mea albastră.
Din toate poți să iei!
Eu îți voi da!
Culoare, gând, chiar amintiri neîntâmplate.
Ne este timpul prea puțin…
Și nu mai cred decât în moarte.