Ploaia florilor de tei
Își prinde teiul creanga-n aur
Și-și leagănă dorința-n zori.
Ascunde floarea un tezaur
Ce-și duce mirosul în nori.
Mai plouă cu petale seara
Și teiul pare împărat.
Coroană nouă-i pune vara
Și în miresme l-a-mbrăcat.
Ce vară este prinsă-n floare!
Se scutură în pulberi fine
Un tei în galbenă ninsoare:
Mă-mbrățișează și pe mine.
De-aș fi un fluture năuc,
Sau o albină lucrătoare,
N-aș ști ce cale să apuc:
Miroase teiul și mă doare!
Cândva, într-o pădure deasă
Am întâlnit un Făt – Frumos.
Credeam că sunt a lui aleasă,
N-am fost decât iarbă pe jos,
Pe unde-a mers nepăsător…
Am plâns, era a suta oară,
Și am crezut că am să mor…
Frumoase flori, din nou e vară!
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 