Dorel Rotariu

Plecat, dar mereu cu noi

Hai, să înflorim sub tâmple, nuferii pudrați de vreme
Care zac în lac albastru sub nămol înșelător,
Prin Carpați, din nai, din fluier, toți aezii azi să cheme,
Steaua ce învinge noaptea și-ți dă jind de visător!

Vino, pală de jăratic, ce-ai suflat pe slove aur,
Adă, briza ce întoarce file-n tomu-ți fermecat,
Du-ne iezii la izvoare să-i faci paznici de tezaur,
Dă semințelor tot ploaie, pentr-un ev întunecat!

Trandafiri dau spini în inimi, trec neliniști prin natură,
Azi suflarea românească vrea tot duhul tău pe plai,
Ochi înlăcrimați din codri, doina-ți mai viu ne-o murmură
Și-n Copou, șoptind parfumuri, teiu-așteaptă scump alai!

Ca pe sfinți, sihaștrii Putnei, te slăvesc la pomenire,
Vor tămâia să atragă  duhu-ți și sobor de îngeri,
Să se-adune iarăși țara într-o rodnică unire,
Să nu ducă-n mare Nistru numai ofuri și înfrângeri…

Zboară tinere albine spre polenu-ți din gândire,
Ți-au pus cartea drept prescură și pios se-mpărtășesc,
Nuferii pudrați de vreme se trezesc din osândire,
Învingând nămol din lacuri, plecându-se, mulțumesc…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu