Se-nfiorau cireșii
Înfiorați cireșii, sub ceruri constelate,
nășteau petale pure din lumea cenușie;
Prin gotice arcade pășeau poeții-n moarte,
cu botnițe la gură, ca nimeni să nu știe
de versul lor ce sapă, precum izvoare line,
în stânca vremii mute și-n turnuri zigurate
făgașu’ libertății străluminând doline.
Umblau cu lanțuri grele la mâini și la grumazuri,
scriindu-și poezia cu sângele din vene;
Se osteneau pe dealuri, sub stele sparte-n iazuri,
în noaptea cea mai noapte, trecând și ea alene,
ca o sfârșire blândă sau ca un foc de vatră,
ce veșnic împietrește sub naltele talazuri;
Rosteau versuri uitate, cu pașii lor de piatră…
Din șfichiul noii ordini pocnesc călăii lunii,
ce însoțesc convoiul pe drumuri de pădure;
Vibrează lira fricii, se-nchină lung alunii;
- Hai, mergeți mai departe, spre timpurile sure!,
se tot aud câinește lătrând, din urmă, zbirii;
Se zbat din rădăcină vechi murmure – gorunii -,
iar formele de ceață își prind în brațe mirii…
Se-nvârte Universul, se disipează aștrii,
se întețește vântul prevestitor de iele;
Și în poiana unde se-nalță zmei albaștri,
își vinde luna chipul pierdutelor derele;
Din noaptea sângerie zburau dalbii – aleșii
- precum o rugăciune șoptită de sihaștri;
Și-ascunși sub zori de-aramă se-nfiorau cireșii…
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 