Din dor de suflet inocent…
Din veacuri port în aripi legămînt
De dor de pur și de cuvânt…
Sunt legăminte ce nu pier
Oricât ar fi în lume, ger…
Am străbătut abisuri negre și pustii,
Cu lacrimă de rugă pentru morții vii
Am luat asupra-mi vina pentru tot
Ce n-a voit să aibă cerul adăpost!
Nici nu mai știu de ce durerile nu mor
De ce e în zadar parfumul florilor…
Și iarăși strig, rog cerul să reînvie
Iubirea de frumos în inimă pustie…
Întoarce în abisuri întuneric sec și gol
Și lasă purității, etern, să aibă rol…
Mă dor săgeți înveninate în ascuns,
Mă doare, Tată și ar fi de ajuns
Să îți arăți lumina înțeleaptă
Să râdă soare în lumea înghețată…
Îmi vreau ‘napoi…un univers fără de pată
Îmi vreau ‘napoi…o lume curățată
De tot ce întinează suflete curate
Îmi vreau din nou, priviri nevinovate!
Ajungă…chiar de nu pricep nimic
Tu, iartă Tată…la tine vin și-ți zic
Alungă vicleniile deșarte
Ce duc atâtea suflete la moarte!
Și lasă-mi universul pur, neîntinat
Cum Tu, din veșnicie l-ai creat!
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 