Arzând
Se scutură toți macii-n jarul verii,
Albastru-ncețoșat pe cer se-arată,
Și luna-i tot mai tristă-n pragul serii,
Când lumea spre pierzanie se îndreaptă…
Un zvâc de zare-albastră însoțește
Triod de rugăciuni înălțătoare,
Făcându-i loc prin câmpul ce-nflorește
Când macii, aplecați, mai ard sub soare.
Rapsozi ai noptii, îngerii căzuți
De-a macilor neostoită jale,
În stihuri viersuiesc, de știi s-asculți,
Când luna se-oglindește prin petale…
Ce cântec mai îngână, tainic, cerul
Pe-a gândului aripă destrămată!
La strană se adună-n pace, clerul,
M-or trece dintr-o lume în cealaltă…
Prea multe vieți s-au stins odinioară,
În rapsodia macilor de vară.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 