Trezirea în conștiință
Trezirea în conștiință nu e să mergi călare
Precum strămoșii tăi, precum Ștefan cel Mare.
Este să fii mai bun, să-ți ții păcatu-n frâu,
Și nu să-ți iei cămașa și să ți-o speli la râu.
Trezirea în conștiință nu e să strigi în piață,
Ci să fii înțelept atunci când dai povață.
Nu-i să porți tricolorul prins peste pieptul gol,
Ci să-ți păzești credința ca pe un sfânt simbol.
Nu-i să vorbești de țară cu lacrimi în privire,
Ci să te-apleci spre muncă cu drag și dăruire.
Să nu-ți vinzi rădăcina plecând pe plai străin,
Ci să rămâi aproape de neamul tău divin.
Să nu-ți urăști vecinul c-a fost mai norocos,
Să îl privești cu stimă și gând curat, frumos.
Trezirea nu înseamnă să-mproști cu vorbe grele,
Că-ți vor veni-înapoi, cu tot răul din ele.
Nu-i mare cel ce strigă și blestemă mereu,
Nu așa-ți dovedești credința-n Dumnezeu.
Nu-ți trebuie o armă să-ți aperi conștiința,
Cu vorba bună merge, aicea-i biruința.
Să nu te-îmbraci în ură, în vrajbă și dispreț,
Ci să-ți păstrezi credința… cu-al libertății preț.
Trezirea în conștiință se află-n fiecare
Căci cel ce merge drept devine un om mare.
Și dacă vrei lumină pe drumul tău de azi,
Nu căuta în alții, fii tu cel ce-i viteaz.
Căci țara ți-e pământul pe care te-ai născut,
De-aici, din miezul ei să-ți faci credința scut.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 