Tei George

RONDEL MIORITIC

Se gudură-nserarea spre ultimele sate
Şi tremură cămaşa pe mine ca o apă,
La stâna lor ciobanii ţin stelele sub pleoapă
Când ugerul luminii e gol pe jumătate

Şi totuşi împăcarea doar pe la colţuri sapă
Vulcanul unor gânduri în tâmplă mi se zbate,
Se gudură-nserarea spre ultimele sate
Şi tremură cămaşa pe mine ca o apă

Pădurile nebune se-ntorc la mine, toate
Şi-n fiecare piatră singurătatea crapă
Iar visele trecute în vară-s încrustate.
Când printre nori apatici deschisă-i câte-o trapă

Se gudură-nserarea spre ultimele sate…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu