Ana Aurelia Pîntea

Iubirea adevărată

Am dus luptă cu destinul, să te țin în pasul meu,
ca un cântec dus de ape, lin și trist spre Dumnezeu.
Ți-am deschis tăcut privirea, ca pe cer un răsărit,
dar iubirea fără suflet lasă omul pustiit.

Eu vreau om să mă-nțeleagă și când tac și când vorbesc,
ṣi să-mi vadă frumusețea și când plâng și când zâmbesc.
Şi când ninge peste gânduri, și când plouă peste noi,
să rămână lângă mine, fără teamă de nevoi.

Vreau să-mi fie adăpostul când mă pierd în gândul meu,
şi să-mi țină mâna strânsă când îmi pare totul greu.
Nu cer stele și nici aur, nici palate, nici noroc,
doar o inimă curată în care să-mi facă loc.

Că sunt zile grele, sure, cu amurg fără lumină,
când mi-ascund durerea toată într-o simplă rădăcină.
Dar iubirea adevărată nu se schimbă după vânt,
ea rămâne ca pădurea, veche, vie pe pământ.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu