Camelia Corina Boț

Criptograma din vitraliu

Din doi ochi grei de cobalt și de sticlă,
Se scurge-un vin pe buzele de var,
Iar în lăuta nopții, fără țiclă,
Un zbor invers se-ntoarce ca un har.

În spirala de purpură și neon,
Trezirea este-un clopot mut, de fier,
O frecvență pierdută-n alt eon,
Un semn rigid sculptat pe un eter.

Deschis e pieptul, salcie fracturată,
Când muguri reci de os au izbucnit,
În geometria sacră, nemișcată,
A unui plâns în sticlă împietrit.

Ax (vers ermetic)

cobalt
buze de var
lăuta deșiră osul

zborul invers

frecvență oarbă în miez de neon
trezirea un mecanism gol

toracele frânt
muguri de sticlă își caută axul

…durerea devine geometrie fixă

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu