Cristian Gabriel Vulpoiu

Reîntoarcerea la propriul suflet

Pășesc agale pe un drum din iluzii și frici,
Ca dintr-un sorginte de Damasc lustruit
Neînchinat calc pe azurul ce se sfărâmă aici
Eu nu sunt decât un băț putred de chibrit

Pe drumul meu sunt tot mai multe vămi,
In care trebuie să las ceva din mine
Aș lăsa sufletul meu cel prea plin de răni
Dar cu cine mă reculeg pe drumul către sine ?

Mă împiedic de dileme și de pietre din mine,
Care mă îndrumă spre corăbii de ceară
Să mă piardă pe mări nesfârșite-n suspine
Să mă respire in pulsații înainte să piară.

M-am rătăcit iar pe drumul către mine,
Stau lângă mine și nu mă mai privesc
O troică -mi țese in cale să mă închine
Iar eu de neatinse umbre mă feresc.

Îmi caut in lume drumul către sine,
Către al meu suflet din care am țâșnit
Mă furișez pe sub perdele de destine
Și spre tenebre fără suflet am pornit.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu