FRICI și CARANTINE
Prin labirintul dogmelor creștine
Privesc oglinzi bolnave de trecut
Cu sufletul salvat dintre doctrine
Și le colind cu chipul prefăcut
La orice pas e mersul îndoială
Și orizontul sufocat de frici
Aș scrie versuri iar la nimereală
Și-aștept în tihnă muze măscărici
În vene am cuvinte turbulente
Ca un bolnav în drum către salon
Și în perfuzii boli adiacente
Tratate în ospiciu de-un bufon
Pe holuri, moartea, fină curtezană
Îşi plimbă șalul cu parfum stătut
lar starea mea profund bacoviană
E ca un drog în sânge, de temut
Voi delira cuvintele în vrie
Din serul alb de pulberi ce mă dor
Și-mi voi trimite singură simbrie
Să pot plăti dobânzile când mor
Cum toate-mi par deșarte și străine
Prin voci ecou de falsă serenadă
În foșnetul de frici și carantine
Îmi construiesc în gând o baricadă
Am prins pe chip o veșnică paloare
Dar mă tratez de viață în ospiciu
Mai am însă o șansă de salvare
Să mă ascund în pivnița din viciu
Ca un bolnav de frici și de doctrine
Ignor realități în derulare
Și ațipesc în fum de nicotine
Reinventând prezentu-n amânare
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
