CÂND SOSEȘTI…
Când sosești cu primăvara, trupul tău e un deliciu
Ce-l degust topit pe plite și-mpănat cu fantezii.
Dintre rime și verseturi tu ești singurul meu viciu.
Și te-aștept să-mi scuturi pleoapa de nectar și insomnii.
Port înfipt în mine cerul și luceferii pe-un umăr.
Mă las pradă veșniciei dintr-un orologiu șters.
Iarba fiarelor-ncolțește în toți mieii ce îi număr,
Dar mereu îmi ies în minus căci mereu îmi mori în vers.
Te mai caut printre vița care-mi stoarce lapte-n ceai.
Te-am iubit cu tot infernul și în toată agonia.
Șarpele e tot acolo, merele s-au copt în rai
Și-a căzut în zori cortina peste toată tragedia.
Poate-o să mă-nchid în minte și în stihurile tale
Căci din sute de vestale mă preferi sa-ti fiu destin.
Sâmburii-mi rodesc în pântec rodii crude și migdale.
O să le sădesc pe toate în ghiveciul misogin.
Când sosești cu primăvara , trupul tău e ca de ceară.
Te topești în palma-mi uda,care s-a uscat de frig.
Și te sorb adânc în mine și te las să te mai doară,
Dinții soarelui de lapte, printre care te mai strig.
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 