Tatiana Pavel

Nu pune vamă

Nu-mi pune,Doamne,vamă la cana cu pelin,
Nu vreau deloc să ştiu de plec sau dacă vin,
În anotimpuri fără de soroc şi fără tihnă,
Nu vreau să am hamac de aur, nici odihnă .

Vreau ce-i promis de ursitori cu jar în plete
Şi tot ce e sortit să am ,cândva, pe îndelete
Şi vreau arginții-n salbă să-i țin la căpătâi
Pentru puțin noroc…şi dorul meu de ‘ntâi.

Nu-mi pasă de-orizontul îmbrățişat cu norii,
Nu sunt doar lut şi sânge…sunt visătorii,
Toți!…ca vrăbiile înşirate pe ram uscat de tei
Sau ghimpii diin scaieți înfipți in anii mei.

Aşa că, lasă vama şi fie, ce va fi să fie!
Cuminte-nțelepciune sau joc de fantezie…
Tot eu plăti-voi cioburi pierdute în amurg,
Nechibzuința…şi ploile…şi clipele ce curg.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu