Zidirea chipului de lut
Am mai pus o cărămidă peste chipul meu de lut,
Așezând-o în firidă pentru al inimii scut,
Zboară anul ca o frunză ce se scutură grăbită
Pe când mica buburuză o face mai aurită.
Petrec frunzele-n neștire cu speranța-n alte vieți,
Chiar de-și ies cumva din fire aștepta-vor dimineți,
Să zâmbească iar în soare cu nesaț și voie bună,
Să facă o sărbătoare dintr-a lor mândră cunună.
Și se cerne-n amurgire praful anilor de-argint,
Când lumina din privire face clipa un alint,
Toarce gândul în tăcere fir de borangic și dor,
Să aline o durere cu un cânt fermecător.
Vine toamna, vin colinde cu un iz de vechi poem,
Luna-n ceruri se aprinde când de friguri mă mai tem,
Dar sub gheața cea pornită doarme cald un sâmbure,
O poveste împlinită doar prin viul mugure.
Zborul mic o să revie peste câmpul amorțit,
O petală purpurie pe ramul înmărmurit,
Iar pe chipul cel de tină apărat de mândrul scut,
Vor cădea stropi de lumină dintr-un nou, blând început.
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 