NAUFRAGIU
Dac-ai şti câtă durere şi tristeţe mă doboară,
De-ai vedea cât sunt de negre nopţile şi cât de răi
Sunt, în ochii mei, cocorii care pleacă-n plină vară,
Peste mările albastre şi adânci din ochii tăi!
Mi-ai adus în suflet toamna şi păduri cu frunze moarte.
Simt genunchii tăi pe buze cum se sting ca fulgii iernii,
Simt parfumul tău în clopot cum mă cheamă de departe,
Într-un loc uitat de lume, de porunci şi de vecernii.
Voi porni cu vânt spre seară „să-ţi ascult din nou chemarea.”
Mă voi strecura ca fumul în odaia de culcare;
Cu-n fior de buze calde, o să-ţi fur din ochi culoarea
Şi din cupele tristeţii o să-ţi torn furtuni pe mare.
Te voi umple şi pe tine cu tristeţi de valuri reci,
O nelinişte cumplită te va stăpâni deodată;
Şi nicicând, cu toată apa mării tale, n-ai să treci
De nisipurile mele şi de ţărmul meu de piatră.
Voi pluti cu toată flota de tristeţi, până departe…
Te voi înrobi cu valuri şi cu ochii tăi cu tot,
Vei sluji într-o legendă ca acea a Mării Moarte,
„Căci de tine niciodată, să mă vindec n-am să pot.”
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 