„Tânăra poetă Lia Teodora Ianto, cunoscută publicului sub pseudonimul Natalia Micalona, ajunsă psiholog, ne aruncă mănuşa unui nou mod de abordare a problemelor complexe de perfecţionare a personalităţii, în volumul de debut, Chei către suflet. Dânsa îşi propune şi reuşeşte deseori să trezească în cititori emoţii şi sentimente induse prin forţa cuvântului şi al exempluluiContinuă lectura „Lia Teodora Janto – Pavel Coruț”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Iulian Crețu
.Te caut Serafic mă priveai,dintr-un ochi fără pleoape,de tren călător,printr-un anotimp plutitor…Tulburată de prezența-mi eraiși de eterna noastră necunoaștere… Ne luam la revedere.Fuseserăm doar colocatariiaceleiași clipedătătoare de fiorurivindecătoare de dor de moarte… Din când în când,îți mai înalț câte un zbor,dintr-o secundăde însingurare… Te caut!…Așteaptă-mă,… sau te aștept!…Dincolo… Redactor: Cristina Pasca Redactor șef: Ionuț PandeContinuă lectura „Iulian Crețu”
Ovidiu Oana-pârâu
E vremea schiturilor calpe În rădăcina muribundăSe-aduna sevele zadarnic!Pe cioturi, ruginiu zăbranicÎncearcă moartea s-o ascundă. Vine din nor îndestulare,Pătrunde-n stâncă şi izvorRăzbate. Steiul stă pridvorGolit de lacome topoare. Se-nchipuie noi cimitireFără morminte pentru codru.Pe cerul răstignit e modruTimp buhei buchisind psaltire. Azi tac frunzarele, verzi harpe,Se-aude bocetul de vântA-ngenuncheat ecoul, frânt,E vremea schiturilor calpe. 8Continuă lectura „Ovidiu Oana-pârâu”
Mira Minu
Senin ecou Și te-ai dus, mirific astru, în slăvi de nemuritorDar mai vii în noaptea vie să pătrunzi în mine dor!Și mai ies în crâng de ceruri, fragedă, prin dimineți,Căci mi-ai pus adânc în suflet prevestiri de frumuseți. În a apei strălucire, când întind piciorul gol,Ale tale doruri toate, le ascult, în ritm domol …TuContinuă lectura „Mira Minu”
Cristina Serghiescu
Femeie Mai ai femeie flori în palme,Poți învia grădini de vise,Prin ceața gândurilor calme,Îngropi cuvinte compromise. Mai ai femeie muguri noi,Pe ramul aspru de răbdare,Porți curcubeu pe umeri goi,Sfidezi ecourile-amare. Mai ai femeie rouă pură,Prin iarba vie a simțirii,Când o iluzie te fură,Speli praful ars al amăgirii. Mai ai femeie roz destins,Pe-obrazul moale al gândirii,ȚiiContinuă lectura „Cristina Serghiescu”
Viorel Gongu
Fără regrete Din stânca închisorii din Caucaz,Purtând pe mână lanţ de Prometeu,Jertfită până-n moarte, cu pricaz,Te-apropii, depărtându-te mereu.Un şir de nopţi de condamnări, perenTe poartă spre speranţa fără ţel,Rătăcitor, pe şine reci, un trenNe minte prin macaze de oţel.Nu ştim nici când, nici dacă, vom fi „noi”Actorii-flori, ai unei nopţi de vis,Sub „do major”-ul unuiContinuă lectura „Viorel Gongu”
Bogdan Florin Boitan – Nichita Stănescu
Nichita Stănescu – Poetul și soldatul Poetul ca și soldatul nu are viață personală.Viața lui personală este praf și pulbere.El ridică în clești circumvolutiunilor luisentimentele furniciiși le apropie, le apropie de ochipână când le face una cu propriul său ochi. El își pune urechea pe burta câinelui flămând și îi miroase cu nasul lui botulContinuă lectura „Bogdan Florin Boitan – Nichita Stănescu”
Georgeta Istrate
POPASURI Du-mă, trenule, cât mai departe,Du-mă, de poți, dincolo de moarte!Astăzi mi-am luat doar bilet de dusSpre ultima gară, de la apus. Nu port bagaje grele cu mine,Doar vise dragi și clipe senine,Pe celelalte le voi dăruiÎn gările în care mă voi opri. Ți-amintești ce mult am mers amândoi?Te-am așteptat în gări prin ger șiContinuă lectura „Georgeta Istrate”
Relu Popescu (Viorel Poenaru)
1)Mulți suntem săraci nu pentru că nu avem, ci pentru că nu ne ajunge. 2)Unii oameni cu cât îi cunosti mai mult cu atât ajungi să crezi că nu-i cunosti deloc. 3)Cu certitudine, problemele nu se sfârsesc niciodată, dar nici soluţiile nu au sfârșit. 4)Adevărata ta educație se vede atunci când crezi că nu vedeContinuă lectura „Relu Popescu (Viorel Poenaru)”
Eugenia Spătaru „Adnana”
PRIETENIA Când viața mă rostogolește printre nămeți de dorȘi-n ochi o lacrimă se zbate tremurândăTu rupi din soare și-al cerului fuiorȘi-mi coși un zâmbet pe inima-mi arzândă. Când visele-mi se scutură, ca florile de mai,Și cad tăcute în palma neîmpliniriiTu te așezi cuminte și alăturea îmi stai,Tristețea îmi alungi din umbrele privirii. Când bucuria îmiContinuă lectura „Eugenia Spătaru „Adnana””
Zbor spre înălțimi 