Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

Natura sunt eu Tot ce vădîn ochii meinatură e,păduri de brazi,urși, veverițe,soare arzând,lună, steleclipinddin mugur crud…Prin sângele de dor,susură izvoare…În păsărimai zborcu simfonii de mare.Mă leagănă un tunet,mă dojenește-un greier,mă fulgeră un gând,o frunză-mi șade verde-n păr,un fulg de nea m-albește…Mă trec în stoluri de cocoricu ruginiul toamnei;Natura-i tot ce am, ce știu,căci sunt dinContinuă lectura „Camelia Corina Boț”

Fără regrete Din stânca închisorii din Caucaz,Purtând pe mână lanţ de Prometeu,Jertfită până-n moarte, cu pricaz,Te-apropii, depărtându-te mereu.Un şir de nopţi de condamnări, perenTe poartă spre speranţa fără ţel,Rătăcitor, pe şine reci, un trenNe minte prin macaze de oţel.Nu ştim nici când, nici dacă, vom fi „noi”Actorii-flori, ai unei nopţi de vis,Sub „do major”-ul unuiContinuă lectura „Viorel Gongu”

Noduri de amintire*Dintr-un mosor de frământS-a-ntrupat un fir de gând.L-am tricotat tot pe dos,Lucrându-l sărguinciosC-o andrea de os subțire,Gol după gol să înșire;Să se facă o perdeaÎntr-un geam spre steaua mea.De mă petrec să nu știu;Să cuget doar la ce-i viu.Dar noduri de amintireS-au strecurat în gândireDespre toți ai mei cei dușiNeuitați și-amarnic plânși,Iar înContinuă lectura „Julia Dragomir”

Buzele mele Buzele mele, pecete ancestralăPe buzele tale în noaptea de gală…Și trupul, ah trupul tău, vis frumosCând drumul spre Rai îl voi face pe jos… Doamne, doar ochii să-mi dai sâ-i sărutȘi suflă asupra-mi, ființă de lut,Să pot s-o iubesc cu o patimă purăȘi să o sărut pătimaș pe-a ei gură… Voi face de-acumContinuă lectura „Gabriela Feresuaru”

TRĂIEȘTE-TE Trăiește-te viață cât încă respiri,Când incă prin lume poți să te prefiri,Trăiește-te cu ochii vii prin soare,Cu chipul arzând ca o lumânare! Trăiește-te cu lumea deodată,Cu pavăza iubirii pe-a ta poartă,Trăiește-te cu visuri fermecateDin zorii cei de zi până în noapte! Trăiește-te cu lumina din stele,Cu vioriul din clipele grele,Trăiește-te cu inima bogată,Cu dragosteaContinuă lectura „Florentina Savu”

Întoarcerea unui ostaș acasă Măicuță dragă cartea meaTe afle sănătoasă,Ștampila poștei nu-i pe ea,Că azi e-un pic mai groasă. Tu cărți poștale-mi trimiteaiCând eu eram departeȘi printre lacrimi mă rugai,-Mai scrie-mi câte-o carte ! În plicuri ți-am trimis scrisoriCând nu scrisesem cartea,Și-ți povesteam adeseoriCe-aproape-mi era moartea. În punctul de comandă stând,Scrutând cu groază zarea,Vedeam ostașiiContinuă lectura „Alexandru Popa”

Nu tăcerea Nu, tăcerea nu-i lichidăca o vreme în hotar,urma ploilor-i aridăploaia, o minune …dar. Ploaia nu ne face riduri,nu-i nici fructdin miezul verii,apa ne sfinţeşte-n ziduri,în sărut infernulserii. Ea, atât, e destinare,doar căderea ei suspin,drumul ei o alergare,alergarea,vis străin.Plouă flăcările stinse,din amar, nisip,furtuni,sub potopuri ce-s trimise,graba , liniştea-n minuni. Plouă astăzi cu un mâine,cuContinuă lectura „Aurel Chiorean”

TOAMNA MEAA venit la mine toamna în veșmânt de vrăjitoareSă-mi înnobileze tâmpla cu reflexe argintiiȘi o rază de lumină printre iriși să-mi strecoareSă-nțeleg cu ochii minții taina harului din vii… A pictat cu aur merii ca prin sfintele altare,Pe covor de frunze moarte să îngenunchez păcatul,Și să trec apusul clipei granița dintre hotare,Dar s-ating cuContinuă lectura „Ica Gărgălie”

E toamnă Foșnesc în toamnă frunzele cărunte,,, Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt”,Le prinde-n vuiet crângul într-un cânt,Târziul gând culcându-mi-l pe frunte, Îl prind în vis și-ncep a-l fredona,În glasul dezmierdării îl cufund,De-a  toamnei inimă să îl ascund,Când ramul desfrunzit l-o legăna. Pământul ud amorul ascunzând,Sub pași, călăul frunzelor pândește,Când vântul, fără milă, desfrunzește,Copaci…furiaContinuă lectura „Nicoleta Lupu”

S-ascult cum ploaia te-nfrunzește Stau și privesc frunze vibrândca murmur de pian îndepărtatși fiecare clapă-mi parecă rezonează-n picăturile de ploaie fractalii izvoarelor pe geam,pe trupul tău rebelînfășurându-se pe mine;Nu, nu mai știu de plouă sau cântă un pian!Torentul mă cuprindeîncât, ca plumbul, pleoapele îmi cadîn lumea lui Morfeuși mă preling în tine noctilucentă senzație deContinuă lectura „Gabriel Cristea”