Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

Flori întunecate Ni-s triști strămoșii, Mamă, când văd că tot descrești,Din cer, vor să strecoare sub lespezi frământări,Ca să adune-acasă români din patru zăriȘi peste arc de veac, cămașa-ți să-ntregești. Îți sfredelesc adâncuri aceiași cruzi stăpâniCe-n cimitir prefac pădurile-ți bătrâne…Rănite toate urlă: ”Deșteaptă-te, române!”Și bobu-n spice plânge, să nu-l azvârli la câini… Recită-n valuri Nistrul,Continuă lectura „Dorel Rotariu”

TRECE TOAMNA Printre semne de întrebareȘi tic-tacul timpului,Trece toamna călătoare,Spre inima veacului. Zile calde duce-n poală,Strânse pe ghemul cu ață;La brâu poartă albă coală,Ruptă dintr-o dimineață. Duce nopți ascunse-n șoapteȘi iubiri născute-n vară,Duce mere, gutui coapte,Duce-n spate grea povară. Duce frunze ruginiteÎntr-o lume neștiută,Și visele adormite,Dintr-o inimă căruntă. Duce toamna-n palma surăPromoroacă, vânt și ploaie,ȘiContinuă lectura „Eugenia Spătaru „Adnana””

Toți românii laolaltă O istorie s-a scris printre file zbuciumate,Cu o pană și credință, când și-au dat mâna ca frații,Toți românii laolaltă, în glas și inimi curate,Aprinzând pe veci lumina și speranța unei nații. Când la Alba s-au strâns inimi și-au bătut pentru-o făptură,Au strigat ca într-un glas: “Vrem să ne unim cu țara!”Nu maiContinuă lectura „Ioan Avram”

Analiză Prin gând îmi mișună numai regreteCu țipătul căzut prin frunze moarteLăsând în urmă nostalgii discreteCocori cu aripi frânte să le poarte. Melancolii acute mă trădeazăȘi scriu umilă într-un colț poemePe frunze ce din toamne evadeazăScindând singurătăți duse-n extreme. Am reciclat povești obișnuiteDenaturând complet o amintireÎmpleticind cuvinte prăfuiteCu răgușeala-n glas le-am dat citire. Cu aroganțăContinuă lectura „Stela Cheregi”

SCRISOARE Dacă vei citi aceste cuvinte,înseamnă că poemulîncă se mai scrie în tine,în vis trăiesc păsări înalte,peste pulberea nopțilorse furișează un cântec de harpăși trecem prin locuri în carene apropiem, fără aripi, de soareși mergem ,mergem mereu mai departe,până când uităm cine suntem,de unde venimși unde ar trebui să ajungeamca să devenim liberi… Redactor: MiraContinuă lectura „Marin Rada”

OCHI REBELI(rondel) Ți-am iubit ochii frumoși, cândva,Când eram vrăjit de dumneataȘi credeam că sunt numai ai mei,Dar, s-au dovedit atât de răi! Ochii tăi albaștri, ochi focoși,Ochii tăi rebeli,  alunecoși,Ți-am iubit ochii frumoși cândva,Când eram vrăjit de dumneata. Însă ochii tăi înșelătoriPriveau către alții uneori ,Azi îmi sunt, oricum, indiferențiOchii tăi albaștri, ochi șireți. Ți-amContinuă lectura „Georgeta Istrate”

Numai cântând     Orice avânt, orice frământ devine cânt,melancolii îşi ţes veşmânt din melodii.Plângi, dar te-ncânți de bucurii care sunt vântştiind doini ca să îți zvânți lacrimi târzii. În al tău dor, visele-n zbor cântă în corşi cânți şi tu când glasul lor l-auzi la greuîn orice por din ce-i al tău, când ești izvorcare mereu, răcoritorContinuă lectura „Anatol Covalli”

Veșnicie Bate uitarea timidă în poartăușor obosită de a vieții soartă frunza de vie foșnește durută,din nucul bătrân mai cade o nucă,toate se trec și toate-s pe ducă… Strigă tăcerea și bate-n obloanevântu-i răspunde,frunza îi doarmepăianjenii înveliți în fir de povestepeste tăceri țes pânze măiestre,peste o lume ce azi nu mai este … Din vatră cărbuniiContinuă lectura „Paula Abiculesei”

Pasul tău Voiam să simt ca iarba pasul tăunu bănuiam că nu atingi pământulcă aripile-ți largi visează vântulîn zborul preaînalt uitând ce-i rău De glezna ta sunt condamnat la dorîn lut îmi cântă ultimele frazeși mă alin cu aurite razece luminează tristul meu decor Șoptesc către mormânt în jos, încetdragostea mea la cer nu maiContinuă lectura „Radu Iorgulescu”