Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

Ferestre suspendate între epoci. o lacrimă în praf omul e o lacrimă căzută în praf.din clipa în care se naște,poartă amestecul tainic al apeiși al pământului, al fragilitățiiși al greutății luminii.lacrima este dorul, mila, plânsul.,praful este uitarea, pulberea,din care s-a zămislit trupul.când cele două se întâlnesc,se naște lutul-chipul viu al omului. lutul nu este doarContinuă lectura „Nicolae Pitz”

Respir Lângă tine respir o nouă dimineațăCând luna adoarme și soarele prinde viață,Umerii moi mi-s îmbrăcați în voal de stele,Sclipirile de lună ard sub genele mele. Primesc clipa de vis cu ochi de tăcereÎnmugurită de dor și mângâiere,O sărut câteodat’ și mi-o prind la reverCa rază pe suflet, ca soare blând pe cer. Să respirContinuă lectura „Cornelia Gheorghe”

Cal înaripatVersuri: Dumitru Grui Tu tragi de mine ca de-un cal bătrân,mă biciuieşti să merg spre nicăieri,eu mi-am pierdut potcoavele prin fânşi dorurile prin trecute primăveri Mai dă-mi jăratic dacă vrei să zborşi-am să te duc, prin ceruri, hăt departe,călători-vom iute, ca un nor,până la viaţa cea fără de moarte. Hai să fugim din lumeaContinuă lectura „Dumitru Grui & Lidia Zadeh – duet poetic”

Filocalie… Filocalia (iubirea de frumos!) este considerată o „summa” a spiritualității isihaste, esențială pentru înțelegerea Ortodoxiei profunde. La noi, este o operă monumentală în 12 volume, reprezentând culegerea de texte fundamentale ale spiritualității ortodoxe (Sfânta Tradiție), tradusă din grecește, adnotată și prefațată de părintele Dumitru Stăniloae. Aceasta tratează curățirea, iluminarea și desăvârșirea omului prin rugăciuneContinuă lectura „NonaMaria Anahera-Nemea”

Sonetul CLXX (libertatea cetluită…)Ovidiu Oana-pârâu Netrebnicii ne vând lumina zilei…Nu vă-mbulziți, n-o dau pe săturate!Cernite voaluri, bine cenzurateÎndestulează doar cutia milei.Tain diurn cu false ilustrate,Țesut măiastru în covorul grilei,Biet adevărul, geamăn al promilei,E disipat în legile castrate.Agonisim prezent pe veresieCetatea e-n minciuni învăluităȘi impregnați cu aspră lenevie,Prosperă bunăstarea măsluită.Ăst timp, în planetara colivieSuspină libertatea cetluită.Continuă lectura „Ovidiu Oana-pârâul”

Ultimul pastel O apă în zăgazuri și-un ciot cerșind un ram,O casă-n depărtare și-un frig pândind în geam,Deasupra, Luna roasă de umbre și de vânt;Un pas se zbate-n urmă, un altul e-n descânt. Mai zornăie un spațiu din frunză de arțar,În stele umblă viduri, un car și-un telegar,Adoarme-n gând cenușa, în visuri fără rost,Un dorContinuă lectura „Ionuț Pande”

Mai mereu… Mai mereu, când se poate,Printre visuri se cern,Mai târziu, mai devreme,În zori sau în noapte,Iluzii deșarteÎn loc de refren. Mai mereu, în privirea-țiScrutând zărileSe-mbracă amurgulÎn zeci de curcubeie.Deseori, noapteaSe dezgheță cărările. Mai mereu, când aștepțiPe potecă să vină,Printre frunze de tei,Se strecoară ușorPasul ei de femeie,Pasul ei de felină. Mai mereu nu amContinuă lectura „Nely Vieru”

Primăvară intârziată Doar lacrimi se adună-n cupa zăriiÎn primăvara asta-ntârziatăŞi-n lupta soarelui cu noriiDoar ploaia rece capătă răsplată. Prea multe tratative asasineAu impânzit pământul crud,In caere de foc se torc suspine,Din Răsărit, doar clopote se aud. Spre cer, se-nalţă crengi a rugăVăzduhul țipă plâns de mamă,Inchise-n ziduri aspre, să nu fugăZac visele ce se destramă.Continuă lectura „Tatiana Pavel”

Visele nu mor Nu. Niciodată visele nu mor.Ele adorm, în stele căzătoare,și pescărușii le-nsoțesc, pe zare,purtând lumină pe aripa lor.Se odihnesc pentru o vreme-n mare,dar, când le cheamă glas cuprins de dor,se-ntorc la noi, prin timpul călător,să ne aline sufletul ce doare,cu blânda mângâiere-a stelelor,sau cu întâiul zâmbet de culoare,din veșnicia razelor de soare,căci, niciodată,Continuă lectura „Silvana Toma”

Clopoțelul primăverii Pe  cărarea prinsă-n gheață,Sub omătul alb și greuO fetiță strânge-n palmeMugur alb, de viață nou. Mamă, uite, l-am culesDintre frunze și omăt,E atât de mic, fragilCa un vis ținut la piept. Dacă-l ții aproape, mamăIarna n-o să mai revină,Că-n privirea ta se-aprindeCea dintâi, caldă lumină. Degetele-i sunt aprinseCa petalele de mac;Dar în gândulContinuă lectura „Ioana Nana Dodocioiu”