PREA MULT Iat-o!Femeia preamult trece stradaPe zebra cu dungi abia întrezărite,Cu rochia ei volatilă care lasă totul la vedere.E prea mult!Spațiul se dilată ca să o încapăPe ea,Cea care își poartă slăbiciunile pe umărCa pe niște molii cu pretenții de fluturi.E ea!Cea prea înaltă,Prea curbată,Prea atât de expansiv-expandatăÎncât ocupă cortexul fiecărei bule de aer,Cea careContinuă lectura „Camelia Marin”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Nely Vieru
Parfum de violete În amurg de april,În pas de cadrilViolete petale. După ploaie, parfumLa margini de drumPlutește agale. Pe sub pomi ne-nfrunzițiCălătorii grăbițiLasă în urmă povești. Doi sturzi zgribulițiPe un ram adormiți,Tu… nu ești. La un capăt de drumMari valuri de fum-Tango desuet! Flori fără spiniFără strop de venin,Doar parfum violet. Un aer curat,Timpul parcăContinuă lectura „Nely Vieru”
Felicia Percec
Aprilie O gâză soarbe din potirul plin cu miresme-mbietoare,A unei zambile ce-și scaldă bobocii-n razele de soare,Pe-un ram de măr a poposit un fluture nerăbdătorSă-și balanseze-aripa moale pe brațul gros și-nfloritor. Un greieraș trezit în grabă de-un bondar negru și grăsunSolfegii face, lustruindu-și chitara, pe-o frunză de-alun,Prin iarba-naltă, o furnică, urmărită de un broscoi,Trage oContinuă lectura „Felicia Percec”
Nicoleta Tudor
Fluturele clipei Prezentul… e-o secundă ce-și mută pasul iuteȘi în trecut degrabă zorește să se mute,Să lase-n urmă totul, tristeți și supărări,Și iarăși să pornească spre nopți de căutări. Se naște, arde-o clipă, apoi din nou dispare,Ca stropul de lumină pierdut în depărtare.Abia îl simți în palmă, fluture delicat,Lăsând în urmă gândul că timpul aContinuă lectura „Nicoleta Tudor”
Teodor Dume
Adevărul din rana redeschisă de timp Azi am învățat un singur lucrusă nu mai am încredere în oameniși nici în aplauzelecare se repetăpoate că este o nebuniesă nu ai încredere în oameniși nici în cuvintele lorcare se deschidca o ranăși închid suflete am învățat să supraviețuiescși să-mi spăl rana totcu sângele meunu regretăsta e adevăruliarContinuă lectura „Teodor Dume”
Georgeta Radu
ILUZIE Un creier mic, sfrijit, dădea pe dinafarăde tot ce-a adunat din seceta de-o vară…Pustiul fluierându-și, în luciul minții salecăuta mângâiere, ducându-se la vale… Confuz și fără vlagă, zămislea monstruleți,din gânduri costelive și neuroni răzleți,și-i număra pe „dește”, uitând a recunoaștesinapse dezlânate, ce-n veci nu vor renaște. Buchet uscat și vechi, de flori otrăvitoare,ia focContinuă lectura „Georgeta Radu”
Nicolae Pitz
suflul care ne poartă din lut și lumină,din apă și vânt, s-anăscut suflul carea luat formă și glas.când respiră,omul nu face altcevadecât să continuerespirația planetei.aerul care umpleplămânii este acelașicare mângâie munții,care leagănăpădurile și poartăsemințele viețiimai departe.în inima lui pământulîși aminteștecă este viu. omul este clipa conștientă,din suflul etern al planetei,o respirație de viață,o vibrație deContinuă lectura „Nicolae Pitz”
Radu Iorgulescu
Furtună Și iarăși bate vântulînspre larg,iar vasul și-a înfipt catargu-n lunăalunecând la valeîn furtună,când valurile-n ochii tăise sparg.Plutesc pe mare resturiîn derivă,din vas a mai rămasun braț de lemne;tu crezi că numai tuești obiectivă,dar au rămas și cicatricinedemne.Adâncuri de tăcerineînțelese,de pașii tăi pierduțiprin porturi goale,în risipiri de aripăculese,dintr-o beție de iubiricarnale.În urma șoapteis-a curbat lumina,șiContinuă lectura „Radu Iorgulescu”
Eduard Bucium
Zori, în Rai Te chem și vii, sub stele-s insomniipictez deja în palma ta flori străveziitu știi că poți să scrii, cu unghii, „dor”pe piept la mine, și că n-am să mor Gem și te chem, rănit de-atât frumosdar nu-s dureri cum erau ieri… misterios…taci… te dezbraci, lumină și suspineu sunt uimit… ai înflorit… șiContinuă lectura „Eduard Bucium”
Marian Florentin Ursu
BRÂNDUŞE PE CÂMP Ochii tăi iar încep să mă doară,Prin oraș suntem niște străini,Dar aici pe-un peron vechi de gară,Două umbre de mână se țin Timpul trece și nu mai revine,Suntem păsări cu aripi de fum,Doar un cer mă desparte de tineȘi-un adio la capăt de drum Port în suflet o rană deschisă,Cicatrici am înContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”
Zbor spre înălțimi 