OriginiIonuț Pande Valsul vieții peste trupuri.Inimă ruptă în bucăți de primăvară.Nu am decât o muzică răscolită de becațe.Dacă vreți să cumpărați flori,plătiți cu o privire nouă,care să-mi coasă ochiul destrămat.Toate fracțiile vieții au un numitor comun: negrul.E lină marea, zbuciumat cuvântul.Pe câmpul nopții, mă aleargă luna.Are sâni de bujori și obraji de păpădie.Nu o sărutContinuă lectura „Ionuț Pande”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Ana Cris
Bobotează E o prezență ascunsă-n ape sfinterotindu-se-n miresme aurite,privirea arhanghelului – sabie arzândvolute-nscrise la răspântii de cuvinte. Botezător al întruchipării de taină,cunoști Numele Sfântului Trup nevăzut.Pogorâtu-S-a Duhul peste ape și sânge –toiag și altar pentru cel renăscut.Tatăl născând Fiul în DuhulSe aratăpe-aleea pleoapelordeschise de câte-un heruvim,s-aducă crezul inimii rănitede-Împărăția Omului Divin. Redactor: Cristina Pasca RedactorContinuă lectura „Ana Cris”
Constantin Mosor
,,DA, SĂRĂCIA-I GREA, DAR NU SĂRACĂ” Nu se mai spune ,,bună dimineața”!Trecem unii pe lângă alții iute ca unÎmbolnăvit de grabă! Așa-i viața!Rar oferim ,,vecinului” un scaun! Respectul e ceva de modă tristă!Mulți nu mai vor să știe cum arată!Suntem alergătorii fără pistă!Iubirea e-n concediu fără plată! În timpurile astea desfrânate,Nu se mai știu veciniiContinuă lectura „Constantin Mosor”
Teodor Dume
Singur în fața amintirii mama n-a muritam văzut-o în visfrământa aluatul pentrupraznicul bunicului plecatcu o ziînainte de Crăciunm-a privit cum priveşti luminadin felinarul abia aprinsapoi a îngenuncheatpe întunericulrămas în casă şi a plânsam impresia că-l ruga pe Dumnezeusă mă ţină de mână aşa cum o făceacând eram mic de jur împrejur linişteşi o mlaştină invizibilădinContinuă lectura „Teodor Dume”
Flori Cristea
De-ar fi s-aleg De-aș fi ca un cântec, răsărind din adânc,Ca un verde de câmp, ca un galben de pai,Ca o apă curgând într-o ploaie de mai,Într-o zi mă voi face pământ. Mă voi face ce-am fost, înainte de-a fi,Fir de iarbă în vânt, între coasă și cal,Poate-aș fi, spumegând, creastă albă de val,O secundă-ntreContinuă lectura „Flori Cristea”
Anatol Covalli
Cina poetului Am dat uşa în lături ! Intraţi !Vă primesc ca prieteni pe toţi.Dacă-n prag bună ziua îmi daţinu puteţi fi duşmani şi nici hoţi. Staţi la masă! De roade sunt plinşi mă dărui cu drag tuturor.Chiar şi cel de pe urmă străine primit cu iubire şi dor. Nu contează ce gânduri aveţicând dinContinuă lectura „Anatol Covalli”
Marin Rada
SCRISOARE Ți-am scris cândva poeme verzi, cu iarbă,știam că n-ai să le citești nicicând,pândea din cer zăpada să le cearnă,dar au rămas ascunse într-un gând, Aveam o clipă între două ere,cum între maluri umbra fără chip,un timp tăiat în două emisferedin care nimeni n-a mai luat nimic. Le-aș scrie iar dar nu se mai arată,deContinuă lectura „Marin Rada”
Ioan Pop
… și te pătrunde arșița trandafirie, răsădind aripi fragile în copii… O să-mi bat mintea, iubito, până-i plâng câinii de milă și tot îți voi trece sânii prin vâltorile materne ale scrisului de mână!… tot ce strâng ochii din valea vinului, o să se scurgă printre genele de smoală, pacoste, iar frenezia va dura oContinuă lectura „Ioan Pop”
Dorina Omota
De vorbă cu Îngerul meu În zâmbetul trist din viața pierdută,Prin clipe povară de-atâtea ninsori,Tăcerile-mi ard cu lacrimi de ciută,Și-o unică rugă spre Cerul cu nori Port masca durerii cu râs de paiață,Când caut speranța și-un strop de senin,Dar văd peste tot numai chipuri de gheață,Vânzându-mi dispreț cu-n surâs heruvin. Un țipăt de jale și-unContinuă lectura „Dorina Omota”
Nicolaie Cismaru – comentariu: Vichi Radu
SĂ RUP DIN UMBRA TAAutor: Niculaie Cismaru Mă vindec de-ntrebări ca de-o prefațăCe clocoteau prin sânge când erai –Acum, când tot trecutu-n mine-ngheață,Tăcerea îmi vorbește fără grai. Se sparge-un geam din cer în gerul nopțiiȘi ușile se-nchid pe sub pământ –S-a-nfipt tăcerea-n balamaua porțiiȘi chinuie cuvânt după cuvânt. Și umbra ta se chinuie-n fereastră,Să-mbrace unContinuă lectura „Nicolaie Cismaru – comentariu: Vichi Radu”
Zbor spre înălțimi 