Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

Din câte lacrimi Din câte lacrimi se-mpleteşte dorul?Din câte lacrimi poţi să stingi un foc?Şi câte lacrimi pot ucide omul,C-am plâns cât toată lumea la un loc! Şi-am strâns în mine-atâta suferinţă,C-aş fi murit, să scap de-al ei amarDar ochii tăi şi chipul de zeiţăM-au ţinut viu, să ard molcom pe jar. Mă poartă dorulContinuă lectura „Petre Vatuiu”

Fiara întristării *dincolo de pajiști soioasepândind în umbrăzace fiara dureriipacea nu o poate împrumutaînfometată și rătăcităcaută prada proaspătăcu uitătura-i de gheațăpurtând un hâd rânjetsalivează la gândulîntâlnirii cu un om tulburatcare și-a pierdut iubitaprintr-o moarte atât de îngrozitoareboala cu relele eii-a luat-o din brațeacum brațele lui sunt goaleprivirea lui este goalăstrăpunsă de spini ascuțițiinima lui cruntContinuă lectura „Julia Dragomir”

Toamnă târzie Prea trist răsună umbra mea pe cărare,Sub copaci despuiați, lâng-o frunză ce moareȘi călcând peste file, calendaru-l opresc,Într-o toamnă târzie pașii tăi să-i găsesc! Îi zăresc în livezi, unde ramul se-ndoaie,Sub gutui aurii ce-mi zâmbesc după ploaieȘi-n podgorii, pe deal, unde vița suspinăDupă strugurii copți atârnați în rugină! Bate vântu-nserării , de dor,Continuă lectura „Didi Grosu”

Vis rătăcit Doar aripi mai cutreieră prin viseÎn noaptea ce mă poartă către cer.Un salt în gol privirea-mi otrăviseLăsându-mă al iernii grănicer. Si se făcea că ies din piatră seacăFecioare cu gropițe în obrajiȘi-mi era teamă totuși c-or să treacăSecundele din tolba unor paji. Iar eu căzând cu fața către mineMă tot vedeam urcând peContinuă lectura „Adrian Vasile Iftime”

Omule! Din clipele cu chip, ades, de fleacuri,Poți zidi, Omule, temple la veacuri!Prin vremi ce umblă ecouri, fără gară,Mâi statui, columnă, mănăstire,catedrală! În vacarm de arte de frumos debile,Sosi-vei ca o veste din Termopile…La începuturi fără flori și zori la geam,pune-le iubire, și-n scenarii,alt fel de hram! Kitschului ridicol, la modă în diurn,Mână-i lumi departe,Continuă lectura „Rony Eduard Codreanu”

Sub plopide César Vallejo Lui José Eulogio Garrido Ca hieratici trubaduri înlănțuiți,însângerații plopi au adormit.Pasc ierburi verzi sub soare amurgitturme-n Betleem, pe dealuri line și cuminți.Și-un vechi păstor, al celor de pe urmămartiri ai luminării,-nfiorat,în ochii săi pascali și-a adunatstele neprihănite, într-o turmă.Trudit ca un orfan el cade-ngenucheatpe-al câmpul altar, șoptind îndoliat;și ruginesc umbros tălăngiContinuă lectura „Cesar Vallejo”

ALTER EGO Un cuvântcules din nisipul clepsidrei,nevăzut, așteptat, răvășit,a crescut mai înaltdecât mineca un plop între sălcii,tivit. Când plecamca soldatul în luptă,îmi făcea de departeun semn,cât era ziua sau noapteade lungă,îmi căra în spatecrucea de lemn. Nu-ndrăznea să îmi spunăcă-și dorește un nume,se gândea, cu numele meu,să îl strig,dar a râs și a plânsca străiniiContinuă lectura „Marin Rada”

Că doar acasă-i Dumnezeu Vezi, mamă? M-am întors în raiulDin care viața m-a furat.Azi mă întorc din nou la traiulSărac, însă cel mai bogat. Vreau să zidesc din nou cuptorulȘi vatra unde coceai pâine.Printre străini, mă ardea dorulȘi tot spuneam : „Mâine!Hai, mâine!” Azi vin să pun cloșca pe ouă,Să cos și eu ștergar cuContinuă lectura „Flori Cristea”

COPACUL FĂRĂ NUME Rămân de strajă tinereții mele,tot mai puțină pe acest pământ,în slove scrise mă inspir din stele,sunt ziditor de pace prin cuvânt. Am fost mereu același, dar și altul,un biet copac cu frunzele spre cer,privind trăirea vieții din înaltultăcerilor născute din mister. Sunt și acum copacul fără nume,uitat de toți la margine deContinuă lectura „Corneliu Neagu”