Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

POETUL ANONIM… Poetul anonim, cu pasiune,e-un figurant pe scenă, în vreo zi,Speranță că un drum va netezi,(de-a sa valoare public o expune). Frumoasele cuvinte cu temei,Își regăsesc splendorile prin harExpuse-n stil frenetic, lapidar,(când și-a ales… din viață un crâmpei), A fi poet e pentru mulți un har,Lui Dumnezeu plătit pe-al Său tarif:Să urci spre înălțimiContinuă lectura „Nicu Stancu”

Timp de anotimp(Bacovian) E toamnă-n cer și toamna pe pământ,pierdută-n praf e ultima mea vară,pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt,nu înțeleg ce spun, dar mă-nfioară.Nori plumburii se scurg într-un descant,un singur strop ajunge ca să doară,apusu-i palid, răsăritul frântși zi și noapte cețuri grele zboară.Copacii nu mai au nici un cuvânt,suspină doar când frunzaContinuă lectura „Ștefănescu Dorin”

EŞARFĂ DE NORI Cândva, şi-a pus pe umeri o eşarfă de noriŞi l-a străpuns cu ochii ei de ceațăIar paşii-i de morgană se strecurau, uşoriŞi inundau întreaga lui ființă. Din ochii ei, pleiade de iluziiSe agățau de visul lui crepuscular,Însă argintul viu, din spatele oglinziiS-a spart într-o secundă, c-un zgomot infernal. Acum, când devrişi albiContinuă lectura „Camelia Marin”

Într-un târziu Azi voi strivi cuvinte pe genunchiTăcerile din mine să vorbeascăVoi mai păstra din vise un mănunchiCa peste ani, mereu, să ne-nsoțească. Să ne-nfruptăm din gustul de halvaȘi din parfumul florilor de vară;Pe brațul meu, iubito, te-aș salvaDe brumele ce seamănă povară. Și nu te-aș mai lăsa să rătăceștiO altă zi prin lumea astaContinuă lectura „Adrian Vasile Iftime”

Efemeritate Atinge ale vieții răzvrătite strune,Clădește zid neliniștit de fapte,„El moare-n steaua care apune”,În palme-i luminează vise coapte. Străbate lungi cărări, cu cutezanță,Tot căutând a gândului minune,Înveșmântat în mantie de speranță,„El moare-n steaua care apune”. Alungă vorbe și iluzii zdrențuite,Atinge clipa mută care se supune,Apoi, pe luturi de tăcere ruginite,„El moare-n steaua care apune”. PriveșteContinuă lectura „Cristina Serghiescu”

IUBIRI BLESTEMATE Se scutură valul de furii deșarteși Marea se-mbracă în aur de toamnă…Cu lacrimi amare, în ochii-i de doamnă,privește spre Cerul ce-i mult prea departe… Nu-i el vinovat că e-acolo din veci.Nu poate sa fugă niciunde, de-ar vrea.Îl țin jurăminte departe de ea,și-n verile seci, și-n iernile reci. Sfârșește idila din vara fierbinte,se-ntoarce-n adâncuri,Continuă lectura „Georgeta Radu”

REFLEXII… Se-adapă gândul în fântână,Se scaldă-n ochiul fermecat,Iar soarele te încununăSpălându-ți trupul de păcat. În claritatea din adâncuriCu chipul tău prea-luminat,Mi-erai înșiruiri de rânduriIar eu cu pana te-am salvat! Din zboruri scurte peste apeAi adunat albastrul totFără să știi c-o să te-ngroape,Iar eu să te salvez nu pot… Și totuși, ai motiv a plângeCăci viațaContinuă lectura „Angela Petre”

EȘTI RANA MEA CEA MAI FRUMOASĂ Și de-ar fi să-mi fii, femeie, rană fără vindecare,Aș iubi durerea care m-ar cuprinde pân’ la os,Te-aș iubi până la țipăt, te-aș iubi cu disperare,Ție ți-aș aduce-n palmă poezia mea, prinos. Dac-ar fi să-mi fii un cântec, doina mea ai fi de jale,Te-aș cânta pe portativul ce mă sfâșie-nContinuă lectura „Flori Cristea”

Dorință Fi-mi-ar toamna toamnă bunăsă mă desfrunzesc de viseși de fructele promiseîntr-o lume mult nebună Fi-mi-ai tu o ploaie linăpeste sufletu-mi uscatcă-i rupt plugul în aratși mi-e beznă de lumină Fi-mi-ar moartea mai departecă mai am cuvinte buneadunate-n rugăciunepe un ciob de oale sparte Fi-mi-aș eu și fi-mi-ar hoațădragostea fără de tinecă se întomnează-n mineridurileContinuă lectura „Alexandru Ioan Filip”