UMBRA TATEI ÎN POEME Tata, când a fost să moară,Că doar moartea nu murise,N-a știut cât o să doarăDin poemele-mi nescrise. Se-ntorcea în veșnicie,Casa lui cea bătrânescă,Și-mi lăsase taina mie,În cuvânt să veșnicească. Era toată despre ValeaMotrului, curgea pe vad,Cum din fluier curge jaleaStelelor, din cer când cad Și le-acoperă uitarea,Parcă le-a-nghițit pământul…Steaua lui, necăzătoareaCandeliContinuă lectura „Georgeta Rada”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Octavian Paler
Octavian Paler • Paradoxul vremurilor noastre (fragm.) Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem clădiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrăzi mai largi, dar minţi mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai puţin; cumpăram mai mult, dar ne bucurăm mai puţin. Avem case mai mari, dar familii mai mici; avem mai multeContinuă lectura „Octavian Paler”
Victor Sava
ARTICOLUL VULPII(Fabulă)Acuma, cănd mă uit la televizor,am vulpea în vizor,iar când laptop-ul deschidîi văd zâmbetul perfid.Cică a scris o poveste despre un zid.O citesc și parcă în mine mă-nchid.Zidul este dărăpănat peste tot,dar vulpea se linge pe bot.Nu poți să-i dai un like împotrivăcă ea se crede o mare divă.Este în coardă cu leul deContinuă lectura „Victor Sava”
Gabriel Feresuaru
Confesiune Îmbrățișările, aceste acoladeCe dau căldură clipei ce trăimSe lasă zămislite în arcadeCând fără de opreliște iubim… Sărutul, pecete pe clipaChemărilor primordialeȘi dragostea, da! Dragostea, risipaTrăirilor de fericire și de jale… Și-apoi iubirea pură, absolutăNădăjduind chemări patriarhaleO simfonie parcă-n timp pierdutăIubire-n brațele Măriei tale… E greu de definit adânculIubirilor de altădatăNe mai rămîne numai cântulCândContinuă lectura „Gabriel Feresuaru”
George Istrate
REFLECȚIE Murim în fiecare zi puțin câte puținȘi-n urma noastră, alții, să ne-nlocuiască, vinSosim de nu știu unde c-o zbatere și-un țipătȘi ne-ndreptăm spre ceruri c-un spasm și c-un răsuflet. Căci moartea e înscrisă în fiecare clipăDe când venim pe lume pe-a timpului aripă,Iar între ea și viață este o luptă-a sorțiiPentru cedarea clipei deContinuă lectura „George Istrate”
Ana Cris
Poveste din amurg Cu tine mă așez către apus.Prezența ta-n fuior, dulce lumină,molatic se preschimbă în râvnita tihnă,fluid de sânge cald și nesupus,descătușat fior fără de vinăsă-și țeasă nevăzuta rădăcină. Prin tine astăzi se dezmărgini altar.Noi suntem sevele aduse din vecie,purtându-și rod hotar după hotar,nori rubinii să cânte-n armonie. Făptura lumii-ntreagă, strai întunecat,așază leagăn zboruluiContinuă lectura „Ana Cris”
Paul Andrei Rîpă
IL FICO- C’è un frutto prelibato,che ha rinchiusosotto la sua buccia violaceatutta la dolcezza di questo mondo.In esso palpitaun cuore amorevole, pronto a sfamarele anime povere e ingenuealla ricercadell’amore infinito.Quel frutto violaceo,prelibato,che cresce anche nelle terre più aridedi questo mondo,è il divino fico. Smochinul Este un fruct escuisitcare a închissub coaja ei violaceetoată dulceața acestei lumi.ÎnContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”
Nicolaie Cismaru
ÎNTRE DOUĂ STAȚII Motto: două ore de spectacolîn doar cinci minute… ora Un picior de lemn târâtA urcat ultima treaptăSe-nchid uşile cu omulSprijinit în mâna dreaptăA-nceput piesa cu joculFără palme şi ovațiiÎn autobuz, un scaunPlânge între două stații S-a dezlănțuit furtunaRegizorului – auzul-iDă semnalul distanțăriiZgâlțâind autobuzulŞi, de-atâta libertateRespirăm sârmă ghimpatăPrin biserici sângereazăO religie-mpuşcată Ni seContinuă lectura „Nicolaie Cismaru”
Nică Janet
DINTRE SLUTE DE CATARGEPAMFLET DESPRE MAREA LITERATURĂ…Nică Janet… Ifigenia, celebra “personajă” a vechii antichităţi dedemult şi actuala chiriaşă a “currenumitului” “Luceafăr de dimineaţă, de prânz şi de miezul nopţii”, şi-a făcut o cutumă din obiceiul –pleonasmul este intenţionat! – de a lua la scărmănat, lună de lună, revista “Constelaţii diamantine”. Bătrâna doamnă, dată în minteaContinuă lectura „Nică Janet”
Gabriel Cristea
De parcă se răscoală-n cer frunzișuri Se-aude-un tropot de copite tot venind;Și din zenitul clar un punct se vede;Fărâme de azur prind forme de argint;Poiana-și unduiește coama verde. Ca niște lovituri de tobă se ascutRăscolitoare valuri și îmi pareCă se frământă-un iaz pe fildeși de mamut;Și tropotul se simte tot mai tare! Înfricoșatele coroane vălurescDeContinuă lectura „Gabriel Cristea”
Zbor spre înălțimi 