Nu îmi mai ești Se răzvrătesc cuvintele în versuriIar versurile plâng în poezii,Pășim prin paralele universuriPe drumuri ce nu se vor întâlni. O soartă crudă timpul ni-l desparte,Ești Polul Nord iar eu sunt Polul Sud,Ne duce valul vieții mai departe,Nu pot să strig, nu pot să te aud. Ni-s rănile adânci și sângerânde,Ne doare timpul,Continuă lectura „Iancu Cătălin”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Manuela Munteanu
Tu, ramură-n a mea tulpină O, dragul mamei, prinț din stele,Hai să te duc prin alba poartă,Înfiptă-n cărărui de soartăDin universul vieții mele! Vezi palmele acestea două?Prin goana zilei știu a spuneA muncii lungă rugăciune,Iar noaptea scriu o carte nouă. Tu, ramură-n a mea tulpină,Ce-ai să mă porți mereu în sânge,Din cartea mea vei vreaContinuă lectura „Manuela Munteanu”
Radu Iorgulescu
Atunci Când luna luminează cu candoarenoaptea pe cerul blând și prost,am înțeles că tu ai lumea la picioare,iar existența mea e fără rost.Când stelele depun o mărturie,iar raza lor mă mângâie puțin,eu nu mă mai clintesc și ce-o să fie,de mână dacă nu pot să te țin.Când voi pleca, cernite zile s-or întoarce,dar nimeni jur,Continuă lectura „Radu Iorgulescu”
Lia Teodora Janto
Lia Teodora Ianto-fragment din roman, volumul IV. Redactor: Florentina Savu Director editorial: Camelia Corina Boț
Adrian Vasile Iftime
E noapte Cu capu-n nori, ades, de-o vreme-ncoaceMă plimb prin ploi tot adunând chiștoaceMă lupt prin nopți cu morile de vântȘi nici cuvântul… nu mai e cuvânt. M-am cununat ca, mai ușor, să-mi fieMult prea stingher cu-o foaie de hârtieȘi doar așa iubirea mai existăE-un teatru lumea, teatru de revistă. Mi-e sufletul prea greu de-oContinuă lectura „Adrian Vasile Iftime”
Ștefan Doroftei Doimăneanu
TESTAMENT „Cartea mea-i, fiule, o treaptă”Ce te-ndrumă și te-ndreaptă. Timpul pulhav mă răscolește-n oaseȘi pot să plec la cer în orice clipă,Divinului îi cer să mă mai lase,Un testament să încropesc în pripă. Prin cărțile-mi aflate-acum pe rafturiAm demonstrat că am iubit cuvântul,Mulți cititori sunt astăzi vrednici martoriCă n-am trecut prin viață precum vântul. AmContinuă lectura „Ștefan Doroftei Doimăneanu”
Gabriel Feresuaru
Sărut… Sărutul e o poartă spre iubire…O-ngemănare-ntre a vrea și-a fi!Un pas suprem făcut spre nemurireSărutu-i rațiunea de a fi… Sărut icoana cu evlavie deplină,Cu drag sărut și mâna mamei melePlecată prea curând întru luminăȘi prea devreme-ajunsă sus, la stele… Sărut cu patos buzele femeiiCe mi-a adus chiar Raiul pe pământ…Și mai sărut, din steleContinuă lectura „Gabriel Feresuaru”
Iancu Cătălin
Călător spre nicăieri La mine-n suflet ți-am zidit altar,Mi te-am închis în mine permanent,Îmi ești și horoscop și calendar,De tine sunt eternul dependent. Stau la hotarul dintre azi și ieri,Îmi este greu să îmi aleg cărarea,Mă ning și toamne dar și primăveri,Mă plouă-n vise muntele și marea. Tu poți să mă auzi atunci când tac,MăContinuă lectura „Iancu Cătălin”
Luminița Trăistaru
Bezna CE PASĂRE NEAGRĂ STĂ-N LUNĂ ȘI PLÂNGE?Ce șarpe de foc pe frunte-ți brăzdează?Simt liniștea nopții că-n așchii se frânge,Rănindu-te-n talpa ce nu mai visează. Ce guri de oțel înghit șoapta măriiCând răul bea lacrimi din pietre ce tac?Ce vânt din Siberii bea semnu-ntrebării,Când ochi-ți agonici în beznă se zbat? Prin venele tale au cursContinuă lectura „Luminița Trăistaru”
Ion Sima Delagaleș
Satul natal Un dor nebun mă arde-n pieptsăpând adânc val după valsă-mi vindec rana așteptăriiși să-mi revăd satul natal. Azi viața mi-a deschis o poartălăsându-mă să cred în viseși să-mi revăd copilăria,clipe uitate sau ucise. Mă cheamă locuri, oameni, râul,păduri de brad și de stejar,mă cheamă casa părinteascăși vechi izvoare de cleștar. Satul e altul,Continuă lectura „Ion Sima Delagaleș”
Zbor spre înălțimi 