Dorință Dă-mi Doamne iarnă fără de noroiCând tot cerșim atâtea în neștire…Și-n inimă iubire din iubireSă se topească gheața dintre noi… Dă-mi Doamne iarna ce-o primeam din cerCând prunci eram, când așteptam minuni,Și când zburam pe-aceleași rugăciuniCu stele prinse-n păr și lerui ler! Topește Doamne iarna cea murdarăDin sufletele noastre insipide…Și-n schimb zăgazul cerului deschideSăContinuă lectura „Ștefan Olaru”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Gabriel Feresuaru
Zbor spre înălțimi Îți plângem azi ființa, coroana ta de spini,Când ne-nălțăm cu toții în zbor spre înălțimi…Și parcă mai ușoară e pana când mă-nchin,Icari ai lumii noastre, în zbor de heruvimi… Cădem la învoială cu soarta mult prea crudă,Las lacrima să cadă în barba albă, udăDe-atâta dor și jale și dragoste nestinsă,Iisus al omenirii,Continuă lectura „Gabriel Feresuaru”
Ion Sorescu
Colindătorii Fără zurgălăi, vin colindătoriiVin pe la morminte, să-şi colinde fiiiCrucile au toate, semnul întrebăriiAcuzând călăii ce le-au frânt copiii Au colindul bocet, gurile-ncleştate,Pasul şovăielnic şi doar plâng în gândLe-au secat izvorul lacrimilor poate,Vin orfanii ţării la colind pe rând Către cimitire, îşi târăsc durereaLumânări aprinse pâlpâie sub cruciNumai suferinţa le-a rămas avereaVin colindătorii propriilorContinuă lectura „Ion Sorescu”
Angelica Manole
Zbor spre înălțimi Sunt un bob de tină caldă,Ce închide geana lunii,Îngerii din cer îmi scaldăDorul în apă fântânii. Dar mereu privesc înaltulȘi măsor cu dosul mâinii,Cât de mare-mi este saltulDe la bob la coptul pâinii. Îmi pun gândul temeliePlămădindu-l pe Icar.Îmi fac aripi de hârtieDin ceaslov de anticar. Și-nainte de cădere,Mă voi odihni pe-oContinuă lectura „Angelica Manole”
Paul Andrei Rîpă
Viaggiatore La madre Terrasembra una fornace:il suo caloresale piano piano,mi attraversa,raggiunge i miei occhi,li sento bruciarecome carboni ardenti.Divento cenerefra le mani di mia madre.Di là il vento caldomi libera.Io,un viaggiatorefra le stelle. Călător Mama Terrapare că este un cuptor:căldura eiurcă încet încet,trece prin mine,ajungându-mi ochii,le simt cum ardprecum cărbunii incinși.Devin cenușăîntre degetele mamei mele.De acolo,Continuă lectura „Paul Andrei Rîpă”
Tănase Costina
Versul- punte între lumi Autor Tanasă Costina Mă cuprinde inserareaȘi abia mijiră zorii,Îmi adun din lacrimi sareaDorințelor iluzorii. Pe aleea-nsingurăriiGânduri se aștern în cale,Disting la marginea zăriiUmbra depărtării tale. Vreau ca să cuprind cu fireaNecuprinsul unde dăinuiȘi să-ți aflu nemurireaPrin versul ce mi-l destăinui. Din cuvinte fac o punteȘi-o agăț de ceru-albastru,Versul tău să-mi fieContinuă lectura „Tănase Costina”
Aurelia Ifrim Ion
DESTINIfrim Ion Aurelia Un an se duce, altul vineȘi totu’ în lume-i trecător.Noi ne gândim azi la mai bineDar e un destin hotărâtor. Urările se scriu și strigă!Dar viața trece pas cu pas.Filozofia nu-i caducă,Dar omenirea e-n impas. Poți oare să determini lumeaS-adune binele-n buchet,Răul să se schimbe-n bineSă fie bine…berechet? Când lumea este-n resetareAportulContinuă lectura „Aurelia Ifrim Ion”
Iancu Cătălin
Iubita mea Iubita mea, pădure desfrunzităDe toamna ce ne-a bântuit în vis,Cu lacrimi de mireasă părăsităNe-au plouat ochii unui sfânt proscris. Iubita mea, pădure înghețatăDe iarna ce ne bântuie profund,Ne-a nins argint din luna spânzuratăDeasupra unui hău fără de fund. Iubita mea, pădure răvășităDe vântul ce ne-a spulberat hain,Îmi ești destin, povară și ispită,Un soareContinuă lectura „Iancu Cătălin”
Comemorare: Violetta Petre
Tărâmul poeziei azi își plânge văduvia…poezia fiind îngenuncheată în lacrimi… „THE END! Adio, viață! Adio, prieteni dragi! Adio, poezie! Adio, Anatol Covalli! Adio, iubirea mea…În drum spre veșnicia albastră, vă aștept urmele…” Prin aceste cuvinte, suntem anunțați că poeta Violetta Petre a decis să-și continue călătoria înspre veșnicie. Dați-vă voie să trăiți acest doliu profund,Continuă lectura „Comemorare: Violetta Petre”
Daniela Konovală
ÎN AJUN… De Craciun doar ploaia ne îmbrățișează,Peste mine curge, peste dor se-așază,Peste tine, nu știu cum este acum…Tu, așa departe, parcă-n alt tărâm! Dinspre tine capăt seara o urare,Palidă dovadă pentru neuitare,Cui de-al lui Pepelea în sufletul meu,Firimituri de hrană dragostei mereu… Plouă peste toate ca un plâns în rugă,Curgeri de lumină peste hainaContinuă lectura „Daniela Konovală”
Zbor spre înălțimi 