Cântec trist Eu n-aș numi nicicum însingurareAceastă stare-a despărțirii noastre.I-aș spune cântec trist despre iubireȘi l-aș cânta în nopțile albastre. Și nu mă tem că m-ar putea ucide,De tine, dorul care strâns mă ține,Când știu că prins voi fi o veșnicieSă descifrez trăirile cu tine. Te-ai dus la timp, să nu mor prins în vraja-ți,SăContinuă lectura „Petre Vatuiu”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Nicoleta Lupu
Pământ sacru Aveam cândva pe soclu un țel întemeiat,Când pâinea frământam cum frământam țărâna,Pământul era sacru, cu mâna modelat,Că Dumnezeu și muma se contopeau în una. Când ne călcau dușmanii pământurile-ntinse,La miază-zi curgeau secatele izvoare,Mormintele-mbrăcau făclii de jale aprinse,Bolboroseau pâraie de lacrime amare, PRIVIȚI MĂREȚE UMBRE, MIHAI, ȘTEFAN, CORVINE,și-aduceți deșteptarea, văzându-ne cum noi,Ne vindem precumContinuă lectura „Nicoleta Lupu”
Marin Rada
VISÂND Vorbesc despre sufletca și cum aș vorbidespre un străin,apoi cad pe gânduriși rămânîn partea aceea de cerîn care se înroșeșteamurgul, Scriu cevace nu poate fi văzutde aproape ,luna adoarmeîn spatele unui norși mirosul de sareacoperă burgul, Pot să trecde pe marginea măriiîn cumpăna unui gândca și cum ar trece pietreledin adânc, în nisip,rând.pe rând,Continuă lectura „Marin Rada”
Camelia Marin
LUMEA LUNATICILORCamelia Marin(Poezia zilei, 20 noiembrie 2023) Ce sunt lunaticii? Cu siguranță acei visători prin timp, așa cum este și poeta Camelia Marin, care știe a frunzări „prin vise” cu duioșie, cu dragoste, cu sentimente dintre cele mai înălțătoare, poate puțin și de regret pentru trecerea timpului, pasăre migratoare, timp care pleacă pentru unii șiContinuă lectura „Camelia Marin”
Anatol Covalli
Ce-a fost a fost Ce-a fost a fost. Vreau alte ţinteşi nu doresc să mai repetacel mers şui spre înaintenehotărât, speriat şi-ncet. Ce-a fost a fost. Altă ursitămă cheamă pe al ei traseuspunând că viaţa mea-i menităsă aibe şi-altfel de-apogeu. Ce-a fost a fost. Nu îmi mai pasăde tot ce zace în trecut.Doar ce vaContinuă lectura „Anatol Covalli”
Ioana Popescu
Tristeți Mi-e dor de ochii tăi căprui, de luna ce îmi bate-n geam,mi-e dor de-un zâmbet, chiar hai-hui, mi-e dor de-o frunză de pe ram.Mi-e dor de-o șoaptă la ureche, de-o mângâiere și de-un dar,de sufletu-ți fără pereche, de un poem ce-i scris cu har. Mi-e dor iar dorul încă doare și rouă aduce înContinuă lectura „Ioana Popescu”
Georgeta Istrate
INVOCAREGeorgeta Priviți, mărețe umbre: Mihai, Ștefan, Corvine,O vatră milenară ajunsă în ruine,Priviți în ochi poporul, ai voștri strănepoțiPlecați, cu milioane, pe la străine porți! Din nou urgia sorții s-a abătut spre noi,Suntem cuprinși de teamă, de griji și de nevoi,Din nou războaie, foame, cutremur, pandemiiȘi-s secerați în lume, mulți vârstnici și copii… O hidră nevăzută,Continuă lectura „Georgeta Istrate”
Doina Filip (Pavel)
DE PATRIEautor:Doina Filip ( Pavel) Când Te calcîn picioare, Patrieca Isus peste ape respir,când Te colind tricolor,vălurind ierburi și ciute și patimi,balsam de iubire aduni în potirși-ți îngrop nemurirea de astru…Apoi Te adun într-un pumn de culoriCu roșu, și galben, și-albastru. Când te trăiesc într-un un gângur de puiRătăcind prin vis selenarde Român,Cuvântul ce spuneContinuă lectura „Doina Filip (Pavel)”
Gabriel Feresuaru
Elegie Am obosit să tot citesc de toamnă,De-alei scăldate-n frunze ruginiiSă tot visez la tine, dragă doamnăSperând în van că ai să mai revii… Pașii pe drum parcă nimic nu-nseamnă,Nici nu mai sunt atâta de zglobii,Doar viselor dăm a iubirii vamă,Toamnă trecută, râset de copii… Și-într-un final am să te rog! Stai calmă!Eu menestrelul amContinuă lectura „Gabriel Feresuaru”
Nicoleta Tudor
Prea târziu Târziu… prea târziu am aflat că sunt noapte,Am surori sânziene, întunericul frate,Graiul stelelor toate îl cunosc mult prea bineFiind parte din suflet, fiind parte din mine Târziu… prea târziu am aflat că sunt lună,Când umblam pe asfalt desculță, nebună,Când din brațe-mi creșteau crengi de umbre ciudateȘi-mi furau fără milă sentimentele toate Târziu… preaContinuă lectura „Nicoleta Tudor”
