Cuvânt zăvorât Mi-am zăvorât cuvântul într-o frunzăSă poarte-n seva-i ce nu pot vorbi,Să îl picteze pe pământul pânzăS-apară atunci când eu nu voi mai fi Mi-am tot ascuns privirea-ntr-o lentilăSă nu las raza ochiului să nimicească,De mă lovesc de lumea mercantilăNici sufletul nu-l las să mai vorbească De mă lovesc de norii cu furtunăMă curățContinuă lectura „Nicoleta Tudor”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Costina Tănase
Dialog imaginar cu Dragobete -Bună, mândru tinerel,mare iubitor de fete,tare-aș vrea să stai nițel,să vorbim pe indeletede dragostea la românidintre un băiat și-o fată,cum o știm noi din străbuni. Păi… la noi era odată…doi tineri când se iubeau,la băiat cât și la fatăinimile tresăltau.Când își declarau iubireastătea pământul pe loc,plutea-n aer fericireacând se sărutau cuContinuă lectura „Costina Tănase”
Tei George
VOI REVENI …Tei George Venit-ai prea târziu, iubită Carte! –Corabia iubirii s-a desprinsDe ţărmul adormit, rămas departeDe încă o durere ce a nins În pletele copacilor şi-n toateAcele nopţi ce le doream fierbinţi.De-atunci am pus şi dorul să înoateÎn liniştile tale… Să nu minţi! Fără să vrem, neîmpliniri din viaţăNe rătăceau, apoi ne întorceamŞi pesteContinuă lectura „Tei George”
Angelica Manole
DIN BASARABIA VĂ SCRIU „DIN BASARABIA VĂ SCRIU” plângând,Căci sub pământ mă veți găsi scriind.Cândva am fost și iarbă, și senin,Cu vis de țară m-am hrănit din plin. Eu peste Prut am pus un pod de flori,Pe care am pășit adeseori,Să-mi strâng în brațe frații mei români,Să punem la hotar mâini peste mâini, Pe eleContinuă lectura „Angelica Manole”
Gabriel Cristea
Se-nstejărea apusul topindu-se pe ramuri Veni un gând de vultur din țărmuri vântuite;Și-n urmă, aspre àripi julind razant văzduhulse prăvăleau în cercuri spre verzile întinderi,ca-ntr-un vârtej de aer ce sfredelea pământul. Deșertice reliefuri se așterneau pe delte,iar lungile talazuri, zdrobite în păduri,se răsfirau tăcute ca lente caravane Se-nstejărea apusul topindu-se pe ramuriși umbre de canideContinuă lectura „Gabriel Cristea”
Flori Cristea
Lasă-mă să trag cortina Tot ce-ncepe se sfârșește și nu știi a cui e vina.Într-o piesă-am fost sufleorul, într-o alta primadona,Într-o alta am fost omul care doar stinge lumina,Dar de când mi-ai pus în cupă și mă-mbii cu beladona,Vreau să fiu acela care trage după el cortina.*Ai plătit bilet în lojă și constați că-i ocupat?IeșiContinuă lectura „Flori Cristea”
Cornel Neagu
PE CRUCEA AMINTIRILOR TRĂDATE.A fost, desigur, falsă nebunieadusă de un vânt fără hotarpe florile din alb mărgăritarcusute în pieptaru-ți de la ie..Curgeadomol tăcerea amânată,iar visul neuitat, venit-napoi,ne repunea în iarba din zăvoipe-o umbră de iubire-ntârziată..Se ridica peste pădure luna,cu razele-ncărcate de mister,iar Carul Mare, revenit pe cer,ne aducea în suflete furtuna:.Iubire regăsită doar o noapte,unContinuă lectura „Cornel Neagu”
Camelia Corina Boț
De ce ne mor poeții, Doamne?! Rostește slova-n miez de noapte,prin stânca dinspre viață-n moarte,când versul dulce-i ars tăciuneși suie-n steaua dinspre-apune. De-acolo-ar vrea să mai iubeascăfemeia-n taina ei cerească, o floare prinsă-n ușa sorții,un diamant pe patul morții. Poeții vin, se duc, lumină,cu slova, cântecul din tină,se-așează drum în mări turcoaze,corăbii răsucind siaje… Redactor: ReluContinuă lectura „Camelia Corina Boț”
Georgeta Istrate
GLASUL BASARABIEI Plânge-o pasăre blajinăPe-o crenguță de sulfină.Glasul ei răsună-n zare,Din hotare în hotare. Într-o limbă cunoscută,Comoară neprețuită,Doinește-a jale pentru frațiDin Nistru,Tisa, Prut, Carpați O poveste-adevăratăDe când a fost depărtată,Cioparțită și-aruncatăÎn brațele altui tată. Bate azi la porți străineSă se-ntoarcă iar la tine,Măicuță cu brâu de lânăȘi oftează și suspină. Din Basarabia vă scriuȘi crezulContinuă lectura „Georgeta Istrate”
Lidia Stan
Hai vino Închide fereastra și trage perdeauaHai vino mai bine să ne iubimÎn cupe de aur sclipește-ntunericulSă uităm ce suntem și de unde venim Încuie și ușa cu lacăte greleCheile aruncă-le fără grijă în focTimpul jelește prin frunze pe-afarăCum îmi ești lacrimă îmi ești și noroc Noaptea șoptește cuvinte străineCu tălpile goale și păr parfumatCenușaContinuă lectura „Lidia Stan”
Zbor spre înălțimi 