Lacrimă Numai din ochii tăinu vreau să cadcăci noi zburămpuțin mai sus de iad,puțin mai jos de îngeriîn seninoricât te-aș ține în brațee puținE visul nostruîntre mir și lutfără păcatși fără început,iar dorul meu de lunădeslușitîl lasă parcăfără de sfârșit.Tu noaptea țeși covoarelefierbințidin care îți zâmbesccu prea mulți dințiiar pașiinu se-adună ci se scaddin ochiiContinuă lectura „Radu Iorgulescu”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Violeta Andrei Stoicescu
Mi-e tot mai toamnă Atâta toamnă a căzut peste grădini…Petale aurite-ncep să cearnă,Când chipul anotimpului se-ntoarnă,Îmbătrânind şi umbre… şi lumini. Mai lasă-mi, toamnă, frunzele pe ram,Să nu-mi mai fie-aşa de gol sub pleoapeŞi adu-mi iar seninul mai aproape,Atunci când gânduri negre bat în geam! Nu-mi lua albastrul cerului, deplin,Nu-ngălbeni plăpândul fir de iarbă,Din palma diminețiiContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”
Monica David
MulțumireMonica David M-am născut într-o zi de marțişi râdeam în ploaie până la glezne,doar tălpile îmi plângeau recidin palmele tale, Maestre!Am intrat în lumină, pe vârfurinu am vrut să-ți trezescdrumul de patimi,mi-am rotit ochii în lumea de umbre,curios de simpatic.Mai târziu am aflat că sunt umbracreată de Tine,adusă în dar, pe pământdin rănile Tale divine.N-amContinuă lectura „Monica David”
Maria Apăvăloaie
Năframă de stele( din volumul în lucru) S-a înserat. Nori dinspre-apus se adună.Scapără iar, fulger cu iz de furtună.Pomii foşnesc, fremătă-ncet şi oftează,La orizont, cerul întreg sângerează. Tunet prelung, tulbură liniştea serii.Greierii tac. Lungă li-i clipa tăcerii.Iarba cu spic, înfiorată şi rece,Scânteie-n vânt, luna prin nouri când trece. ,,Lună de-argint! Treci şi la mine pe-acasă!BateContinuă lectura „Maria Apăvăloaie”
Anca Man
Toamna ( triolet ) Ce se-aude peste dealuri?Bâzâit ca de albine!Toamna vine valuri, valuri.Ce se-aude peste dealuri?Se ascunde printre ramuri,Pe câmpii și pe coline.Ce se-aude peste dealuri?Bâzâit ca de albine! Și în goana ei nebună,Pune pete de culoare,Doar cu vântul împreunăȘi în goana ei nebună,Stârnesc nori, aduc furtună,Lasă zile fără soareȘi în goana ei nebună,PuneContinuă lectura „Anca Man”
Cristiades Mariana
Era…Cristiades Mariana Era la încheietura umărului meu drept,umbra ta de mosc foșnitoare .Masa pitică de lemn cu patru picioare,Strălucea din lampă gălbuiși-n joacă, ochii tăi irizau unde căprui… Era la margini de streșini o steade coral și de cântec de vânt.Oblic cu ea, zorile miroseau a pământ,florile desfăceau petale de alb legământ. Era, când tuContinuă lectura „Cristiades Mariana”
Mihaela Vaida
Vis de toamnă Toamnă-n păr și în privire.Lunecă făptura-n crez.Clipa cere izbăvire,te gândesc și te visez…Prin zăbrelele din poartă,zboru-mi pare mai lumesc,frunza fuge după soartă,te visez și te gândesc… Bate timpul, scurt e drumul,pașii așteaptă un sărut.Floarea-si scutură parfumul.La picioare a căzut! Când la păsări călătoarenu mai vreau să mă gândesc,sufletul e-n sărbătoare.Mă trezesc si-ntineresc!Continuă lectura „Mihaela Vaida”
Lidia Stan
Mai am Mai am povara timpului ce zboarăCa o dantelă lungā-ntortocheatàAdânci regrete rupte din NimicŞi pe altaru-vieţi-o nestemată Mai am tăceri din care mă ridicRâzând nebun de vremea trecătoareCărări bătute-n ceasuri de tristețeŞi pietre-n ele ce le dau culoare Mai am de-mpărţit cu greierii noapteaCu mucul din candelă un strop de călduràÎn ierni lungi zăpadaContinuă lectura „Lidia Stan”
Georgeta Rada
SĂRMAN POEM Sărman poem scris ieri la gura sobeiCu vorbe vechi de care faci risipă,Ești judecat de majestatea robeiȘi condamnat la trecătoarea clipă. Destinul ți se scrise implacabil,S-a spart clepsidra și nisipu-a curs.Îl vezi pe-acel confrate impecabil?Eu zic că n-are rost să faci recurs. El este reclamantul, e vizibil!Chiar dacă mie-mi pare arogant,Transmite un fiorContinuă lectura „Georgeta Rada”
Cristina Copia
pe-același loc umbre trecătoare,doruri vagi de reverii,noapte și zi,în devenirimelancoliicaută cenușa foculuiși vântul întorspe fața ce plânge tâmpla ulmului,trunchiul tânăr,fără muntetimp de izvorcu apă albăce duce sărutul cruguluila rădăcina braduluicu cetină miruită fără grabă. urme opriteprind și aprind amintiri,gând viscolit înspre azicând leagăn versul cu frunzede cerul opac,și umbra mierlei cântă„mi-e dor de freamătul deContinuă lectura „Cristina Copia”
Zbor spre înălțimi 