Viaggiatore La madre Terrasembra una fornace:il suo caloresale piano piano,mi attraversa,raggiunge i miei occhi,li sento bruciarecome carboni ardenti.Divento cenerefra le mani di mia madre.Di là il vento caldomi libera.Io,un viaggiatorefra le stelle. Călător Mama Terrapare că este un cuptor:căldura eiurcă încet încet,trece prin mine,ajungându-mi ochii,le simt cum ardprecum cărbunii incinși.Devin cenușăîntre degetele mamei mele.De acolo,Continuă lectura „Paul Andrei Rîpă”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Tănase Costina
Versul- punte între lumi Autor Tanasă Costina Mă cuprinde inserareaȘi abia mijiră zorii,Îmi adun din lacrimi sareaDorințelor iluzorii. Pe aleea-nsingurăriiGânduri se aștern în cale,Disting la marginea zăriiUmbra depărtării tale. Vreau ca să cuprind cu fireaNecuprinsul unde dăinuiȘi să-ți aflu nemurireaPrin versul ce mi-l destăinui. Din cuvinte fac o punteȘi-o agăț de ceru-albastru,Versul tău să-mi fieContinuă lectura „Tănase Costina”
Aurelia Ifrim Ion
DESTINIfrim Ion Aurelia Un an se duce, altul vineȘi totu’ în lume-i trecător.Noi ne gândim azi la mai bineDar e un destin hotărâtor. Urările se scriu și strigă!Dar viața trece pas cu pas.Filozofia nu-i caducă,Dar omenirea e-n impas. Poți oare să determini lumeaS-adune binele-n buchet,Răul să se schimbe-n bineSă fie bine…berechet? Când lumea este-n resetareAportulContinuă lectura „Aurelia Ifrim Ion”
Iancu Cătălin
Iubita mea Iubita mea, pădure desfrunzităDe toamna ce ne-a bântuit în vis,Cu lacrimi de mireasă părăsităNe-au plouat ochii unui sfânt proscris. Iubita mea, pădure înghețatăDe iarna ce ne bântuie profund,Ne-a nins argint din luna spânzuratăDeasupra unui hău fără de fund. Iubita mea, pădure răvășităDe vântul ce ne-a spulberat hain,Îmi ești destin, povară și ispită,Un soareContinuă lectura „Iancu Cătălin”
Comemorare: Violetta Petre
Tărâmul poeziei azi își plânge văduvia…poezia fiind îngenuncheată în lacrimi… „THE END! Adio, viață! Adio, prieteni dragi! Adio, poezie! Adio, Anatol Covalli! Adio, iubirea mea…În drum spre veșnicia albastră, vă aștept urmele…” Prin aceste cuvinte, suntem anunțați că poeta Violetta Petre a decis să-și continue călătoria înspre veșnicie. Dați-vă voie să trăiți acest doliu profund,Continuă lectura „Comemorare: Violetta Petre”
Daniela Konovală
ÎN AJUN… De Craciun doar ploaia ne îmbrățișează,Peste mine curge, peste dor se-așază,Peste tine, nu știu cum este acum…Tu, așa departe, parcă-n alt tărâm! Dinspre tine capăt seara o urare,Palidă dovadă pentru neuitare,Cui de-al lui Pepelea în sufletul meu,Firimituri de hrană dragostei mereu… Plouă peste toate ca un plâns în rugă,Curgeri de lumină peste hainaContinuă lectura „Daniela Konovală”
Nicoleta Lupu
E toamnăNicoleta Lupu Toamna este anotimpul surprizelor, este acel anotimp cu de toate isr spre final cu șuierat de vânt, cu cântec hodorogit de păsări călătoare, ea scuturându-și toți nurii peste oameni și peste alei, pretutindeni. Toamna vine și cu ploi molcome, și cu brume mai subțiri sau mai groase, albind pământul și acoperiind iarbaContinuă lectura „Nicoleta Lupu”
Dorel Rotariu
Hoinar prin Calea Lactee Mi-s nopțile jinduri spre Căi de mistere,Prin hore încinse din sfere vibrânde,Semnând cu secunda destine născânde,Preludii de visuri în vieți austere! Pe-o sferă albastră zburăm în spirale,În umbra luminii de soare sau lună,Când ziua în noapte încet se adună,Ritmându-ne timpul în legi siderale. Privit-am la stele prin bezne de gânduri,Știința născuContinuă lectura „Dorel Rotariu”
Madiana Domnița Lașcu
Mi se pare ” monumentală” poezia”Scrisoare”,de Lucian Blaga! Ea are o semnificaţie profund filosofică şi în acelaşi timp profund religioasă! Această scrisoare către mama cuprinde întreaga dramă a umanităţii! „Nu ţi-aş scrie poate nici acum acest rând/dar cocoşi au cântat de trei ori în noapte /Şi-a trebuit să strig:Doamne, Doamne, de cine m-am lepădat? Înfiorător,Continuă lectura „Madiana Domnița Lașcu”
Dida Grosu
Sărutul ploii Privește cum ploaia sărută pământul,Silueta serii-o-mbratisează vântul!Dansează amândoi și-al ploii vechi pianRostogolește lacrimi de aur în lan! Din cântecul ploii nasc macii în câmpuri,Pe geana-nserării te văd de sub nimburi,Spice în cosițe, ie cu mărgele,Gura, mac aprins, ochii, albăstrele! Munții se apleacă să-ți primească pasul,Norii se destramă ascultându-ți glasul,Au pictat apusul pân’la orizontVrândContinuă lectura „Dida Grosu”
