Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

Niciodată…Pande Ionut Niciodată devreme, niciodată târziuSă iubești o sirenă, să te-ntinzi un pustiu,Să te-adapi dintr-o viață, să te-afunzi în suspin,Ca o arcă pe ape, ca un trup într-un scrin. Niciodată vioară, niciodată pelin,Să te sufle doar vânturi printr-un suflet hain,Să te-nvârtă pe deget un destin nemilos,Să te coasă cu inimi universul pâclos. Când o fiarăContinuă lectura „Ionuț Pande”

Ziduri albe M-am trezit în albul ierniiNu puteam să respir decât albNu puteam să văd decât albAlbul acela strălucitorpe care îl auzi cum scârțâie sub bocancii greiatunci când alergi gâfâindpe drumul către casă.Copacii erau albi, păsările erau albe,literele acelea negre, rotunde dispăruseră și ele.Au râmas în mâinicâteva scrisori albe mototolite.Pe liniile din palmă se vedeauContinuă lectura „Mihaela Vaida”

PRIMĂVARĂ E-atâta primavară-n ramuriŞi-un verde crud, ca un brotac.Prin ierburi paşte un gândacCu puncte roşii şi anteneCât nişte gămălii de ac. Şi-i chiar atâta primăvarăIn mugurii de tei, ce-şi crapă,Prin parcuri, tot parfumul seriiCu care luna se îmbată. Şi mi-e atâta primăvarăÎn floarea albă de caisStrălucitoare-n roua diminețiiCa o mireasă răvăşită de abis. Mi-e totContinuă lectura „Camelia Marin”

Singur Sunt tare singur, singur și străin,Nici chipul din oglindă nu-i al meu,Pierd socoteala sticlelor de vin,În visul meu îl cert pe Dumnezeu Și socoteală-i cer de toate cele,De tot ce i-am cerut și nu mi-a dat,Pe buze-mi ninge pulbere de stele,Mușcat sunt de ispită și păcat. Sunt tare singur, sufletu-i arid,Se-ascunde răsăritul după munte,NuContinuă lectura „Cătălin Iancu”

N-am știut… Nu am știut vreodată ce este doru- aprinsPână în noaptea-n care în suflet mi-a intratSă completeze golul absentului, desprinsDin pura-mbratisare ce-n neguri a zburat! Nici n-am privit cum Luna se-mbujora de dorCând se-aprindeau pe boltă, făclii de stele, mii…Și-i licărea privirea țesând pe cer covorLăsând mărgăritare din lacrimi alămii, Crescând nemărginirea-n prăpăstioase nopți;N-amContinuă lectura „Popa Nastasica”

Izvorul din Carpați Câmpii și codri își dau mânaGemând de-otrăvi și dezbrăcări,Căci lupi flămânzi ne păzesc stânaȘi pribegim în patru zări… Azi, văi și lunci trâmbiță jaleaUrcând spre inima de munți,Străbunii-n ceată-i ațin caleaȘi-o-ngroapă-n mirul de sub frunți. Se-ntreabă Vlad privind dragonulȘi crucea desenată-n piept,Cum țepile-i n-au tras oblonulPeste-al hoției strâmb precept? Mihai ne-a pusContinuă lectura „Dorel Rotariu”

Te (re)găsesc Și te regăsesc în tot ce mi se-ntâmplă,Deși inimii mele i-ai fost chiriaș stângaci,Amintirea ta îmi e pistol la tâmplă,Dacă încerc să uit apasă pe trăgaci. Și te regăsesc în tot ce mă-ncojoară,Chiar dacă nu te caut, chiar dacă nu te strig,Amintirea ta mă strânge „ca o sfoară”,Dacă încerc să uit fără aerContinuă lectura „Andreea Văduva”

„Am reușit să revedem stelele”Paul Andrei Rîpă    Un copil iubește cerul nopții plin de stele fiindcă din ele își culege bucurii pentru „momente amare”, pentru că în lupta dintre „bine și rău”, întotdeauna binele să iasă învingător. Numai prin victoria acestuia ar putea să revadă stelele, să se bucure de scânteierea și magia lor.Deși este crudContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”