Zbor spre înălțimi Camelia Boț

Constantin Mosor

VIOARĂ FĂRĂ STRUNĂ Unui prieten Glasul tăcerii n-are, bietul nicio putere,Nimeni nu poate spune c-aduce mângâiere!Tăcerea nu aduce liniștea mult visată,Ci doar o amăgire, de fiecare dată! Tu taci, eu tac, iar asta nu-nseamnă liniștire!Ogoarele tăcerii n-au muguri de iubire!Două tăceri nu-nseamnă mai mult decât o umbrăBolnavă de-ntuneric, ca o gândire sumbră! Tăceți-vă, dar numaiContinuă lectura „Constantin Mosor”

Lorica Mihăilă

Atât a fost… M-am așezat pe caldarâmul viețiiprivind la pietrele din el, pe rând,un loc au ocupat în plaja sorții,au viețuit acolo și în gând. Au tot trecut prin pace, prin războaie,au râs și-au plâns cu lacrime de ploice le-au spălat adesea de noroaie,nebănuind infernul de apoi. Au alinat de-atâtea ori durereace-a cauzat-o spațiul dintreContinuă lectura „Lorica Mihăilă”

Marilena Răghinaru

Îmi ești, Poezie! Te-ai zămislit din lacrimi de iubire,Ai adunat frumosul în cuvânt,Ești dorul întrupat din nemurire,Unirea dintre stele și pământ. Credință ești pentru oricare sufletCe năzuiește către absolut,Îngemănezi dorință, plâns și zâmbet,Prin tine, infinitul s-a născut. Ne porți ades prin locuri legendare,Ne contopești cu falnicii eroi,Călătorind prin lumi imaginare.Visând, ne-aduci trecutul înapoi. Ești mângâiereaContinuă lectura „Marilena Răghinaru”

Florentina Savu

TU, FEMEIE…Florentina Savu Tu, femeie, ce-ai pățitDe-n bucăți te-ai risipit?Ochii tăi de ce sunt triștiDe ce-n tristețe insiști? Ce e-n pieptul tău, îmi spui,De durerile îți suiPână la munți din cer?De ce te-ai pierdut în ger? Suferința îți e nor!Ceri o mână de-ajutorSă-ți aline din dureriȘi să-l regăsești pe ieri? Te rog cioburi să-ți aduniȘiContinuă lectura „Florentina Savu”

Luminița Trăistaru

Din lut și duh Din lut și duh făcut-ai Doamne, omul,I-ai dat iubirea-n dar… divin parfum,I-ai spus să fie roditor ca pomul,Lumina să-ți urmeze pe-al său drum. I-ai dat tot ce-a avut de trebuință,L-ai păstorit cu duhul tău divin,Dar Doamne, stropul rău de necuviință,S-a strecurat în cupa lui de vin. Și-a devenit un fel deContinuă lectura „Luminița Trăistaru”

Mihaela Borzea

POEM DE DOR, DE TINE ŞI DE ŢARĂ Tot ce respir mi-e Dor şi sfâşiere,Buchet de tatuaje-n glezna dreaptă,Mi-e arşiţă-ntr-un strop de mângâiere,Mi-e grâu ce frâmântarea şi-o aşteaptă. Tot ce respir mi-eşti Tu punând furtuniiSmaralde-nzăpezite-n curcubeie,Mi-e mâna ta întinsă spre nebuniiCe-au îngropat în cer a lumii cheie. Tot ce respir mi-e Patria bolnavăDe sângele-nchegat înContinuă lectura „Mihaela Borzea”

Dragoș Radu

Tablou floral Au înflorit din trupul meu și criniiDe parcă m-a îmbrățișat zăpadaPetale de salcâmi ca peregriniiÎn zbor își desfășoară cavalcada În pieptul oaselor și chiar din brațeeu o să-mi fac un foc înalt de preriesă-mi ardă nopțile trufașe, hoațefrisoane delirante să se sperie Să îmi erupă rădăcini din gambeiar în pământ să mă cununeContinuă lectura „Dragoș Radu”

Ștefan Olaru

Rătăcitori Suntem ferestre spre oriundeVisând felii de auroră.Secunde rupte fără oră,Ore strivite sub secunde. Suntem copii din altă lume,Lacrimi străpunse care pier,Poeme din mormânt spre cerMucegăite prin volume. Trăim cu ziua până mâineSfâșietoarea realitate.Visăm iubire și dreptateLa masa sfântă lângă pâine. Când schilodiți de-atâtea lupte,Noi, cavaleri rătăcitori,Zburăm spre cer de-atâtea oriCu aripile noastre rupte. Redactor:Continuă lectura „Ștefan Olaru”

Peteleu Alexandru

Rondelul rozelor ce plâng Sunt trist când rozele se plângCă Toamna le ia splendoarea,Se-ofilesc, își pierd culoarea,Se-nclină la pământ, se sting! Vara ne’ncântau privirea,Dar a venit frigul nătâng!Sunt trist când rozele se plângCă Toamna le ia splendoarea. Câte tristeți în mine strângȘi nu-mi găsesc alinarea,Când soarta rozelor deplângȘi scrutez în apus zarea. Sunt trist cândContinuă lectura „Peteleu Alexandru”

Dorel Rotaru

Sfârșit de toamnă Mi-a topit genunea înc-o SĂPTĂMÂNĂ…PAȘII mei zadarnic cer ieșiri din rând,MONOTONĂ toamna, dric din frunze mână,Leneș curge noaptea, stele NUMĂRÂND. DĂTĂTOR de grijă ne colindă gerul,Pomi mușcați de crivăț spre geamuri SE-NDOAIE,Supărat pe oameni pare-n toamnă cerul,Ploi, sinistre marșuri sună din cimpoaie. SUSPINĂ tăciunii, foc timid în vatră,Când lacome hornuri le furăContinuă lectura „Dorel Rotaru”