Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

UN POEM NESCRIS Marin RADA Înfloresc caișii ,recitând poemedintr-o carte vechecu coperți de cer,înțeleși cu iarna,înfloresc devreme,gândurile negrede pe ramuri,pier…. Tu ești tot departeși-n adâncul zăriinorii se-nfiripă,rădăcini de ger,au rămas pe mugurilacrimi în risipă,păsări vin în șiruri,sufletul mi-l cer… Doar lumina caderenunțând, tăcere,rugul ei de flăcăriumblă parcă, nins,eu aștern cuvinte ,singura averee mereu aceeași:un poemContinuă lectura „Marin Rada”

IUBIRE CELESTĂLuna privește cu ochii de cadână,Cu gene plecate în vălul de spumă.Privirea-nstelată ascunde o taină,Din razele sale își face o haină. Nisipuri de aur îmbracă colineȘi vântul molatec aduce cu sine,Un cântec de flaut spunând o povesteCând Luna răsare deodată-n ferestre. Sub vălul suav ce-i acoperă fața,Luna visează chemând dimineața.Și-așteaptă iubitul pe cer săContinuă lectura „Adriana Rușățeanu”

PARACLIS Nu pot să mă ating de versul tău,De setea ta înaltă de repaos…Te poartă heruvimii peste hăuȘi din pronaos, La Cuvânt în naos. Te-a plăsmuit Luceafăr din genuniStăpânul când luci vederii noastreIcoana-ți făcătoare de minuniDe-a pururi ferecată între astre. Am fi orbit de nu te-am fi văzut,Am fi-nvățat ce-nseamnă a muriPierind vederii noastre de-mprumutCaContinuă lectura „Georgeta Rada”

Amurgul Ningea-n amurg cu fluturi colorațiPe move bucurii de liliac,Pe sub salcâmi cu dumneata la braț,Am învățat atunci, întâi, să tac. Eu nu văzusem un amurg așa,Cum am văzut în ochii tăi atunci,Când soarele în ei se linișteaȘi-apoi se risipea-n sprâncene lungi. Și se făcea că un amurg întregPăștea molcom în bucle arămii;Eu încă n-aveamContinuă lectura „Petre Vatuiu”

O stea cu numele Iubire( din volumul LA RĂSCRUCI DE VREMURI) Aș da la schimb, dac-aș putea,Tot cerul numai pentru-o stea.O stea-lumină. Căpătâi,Iubirii lumii. Cea dintâi. Curată, limpede si clarăFrumoasă ca o primăvară.Dar ca o toamnă de bogată.Și-aș duce-acolo lumea toată. I-aș pune-n poartă flori de măr,Să-i fie stâlp de adevăr.Sub orice pâlc de iasomie,Câte-unContinuă lectura „Maria Apăvăloaie”

Ce-i poezia? Ce-i poezia? Un crâmpei din sufletul celui ce-a scris,E-o răbufnire de condei…cerneala peste foi a nins.E lacrima ce curge-n gând, când nu mai vrei să fii văzut,Și e durerea din cuvânt, când să vorbești n-ai mai putut. Ce-i poezia? E lumina ce se strecoară-n noaptea ta,E visul tău și amintirea, speranța ce teContinuă lectura „Cristina Ghindar Greuruș”

Rondelul unei Muze Muza mea, de ce m-ai părăsit?Mi-am pierdut cheful de a scrie!Și viața-mi pare mai pustie,Nu mai visez spre infinit. Gândul meu, nu te mai descrie,Nici de ochii tăi nu sunt vrăjit!Muza mea, de ce m-ai părăsit?Mi-am pierdut cheful de a scrie! Soarele apune ‘n asfințit,O șansă pentru poezie!Dar fără tine suflet doritVersulContinuă lectura „Peteleu Alexandru”

Când se face-n gânduri seară Nu-i târziu chiar de apusul în perdele se-mpletește,Nu-i târziu chiar dacă noaptea se strecoară cu pași moiÎn odaia de mătase, unde sufletul pluteștePeste ridurile zilei, peste-al grijilor altoi… Nu-i târziu, devreme-i încă timpul să-l măsori cu sfoarăRănile dintr-un călcâi cresc în lacrimi de tăcere,O culoare strângi în suflet, când seContinuă lectura „Daniela Konovală”

Crepuscul~Camelia Boț~ Când stelelese vor topi sub pleoape,prin cenușa lorva umbla șarpele lumii,ispită egalăpentru sfântși pentru decăzut,până când, Te vei rupe de sufletfiindcă nu ești în rostul tău,departe, printre străini,fără dreptate,cu teama de-a nu fipărăsită de lumină,de iubire…Vei îmbătrâni împreunăcu ispitirea ta,fugind de ghearele morțiicare-ți dă târcoale;atunci, doar atunci vei înțelege,vei simți înserarea melancolicădin clipaContinuă lectura „Camelia Boț”