Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

Luceafăr blând Când înserarea-și întinde vălul cenușiu pe-alei,Un Luceafăr blând coboară printre florile de tei,Cu lumină le-nfășoară și le leagănă ușor,Risipind parfumul dulce strâns în potire de dor. Cu pași molcomi se îndreaptă către lacul cel albastru,Unde nuferi galbeni dorm privegheați de mândrul astru.Tresar frunzele în codru de sclipirea-i arzătoare,Revărsată peste ele din raza-i nemuritoare.Continuă lectura „Felicia Percec”

Balsam pentru sufletul rănit Suflet cu rouă pe gene,Uite, vara se așternePeste câmpu-ți nearat,Doar cu supărări brăzdat!Privește! Pune-ți lacrima pe frunze,Ia-ți amarul de pe buze,Scoate-ți gândul la uscat,Du-ți dorința la iernat!Iartă! Căci, de-atâtea drumuri relePlâng și apele-n cișmele,Curgând bob cu bob prelins,Ochi uscați de-atâta plâns!Uită! Suflete cu aripi ninse,Visele se vor atinseCu miresme moi deContinuă lectura „Angelica Manole”

2 iulie la Putna Piepturi vibrând sub ii de in,Revars-o doină cu-nfocare,Curg fetele, ca un râu linSpre mănăstire, la-nchinare! Purtând cămăși peste ițari,În cete vin cu pas sprințar,Nepoți de răzeși și plugariSpre un mormânt ce-i sfânt altar! Cu plete-nzăpezite curgBătrâni sculptați de ani și jale,Lui Ștefan ca la Demiurg,Plâng dor de România Mare! Toți floriContinuă lectura „Dorel Rotariu”

Precum firul mut de iarbăAutor Ioan Avram Chiar și-un fir plăpând de iarbă are-un simț și-o năzuință,Fluturând fără zăbavă la o mică adiereCând, bătând timid din aripi, un sâmbure de credințăÎl atinge ca o boare și-i dă dulce mângâiere. Fermecat de boarea caldă, firul ierbii lin tresare,Luminându-se la față în belșug de raze vii,Prins înContinuă lectura „Avram Ioan”

Verde Iubita mea din altă galaxie,când treci printr-o pădure de stejari,unul sunt eu. Îmbrăţişeaz-o mie,apoi am să-ţi apar şi-ai să-mi apari. Voi şti că eşti, şi tu vei înţelegecă-n carnea mea de lemn nu ai ce pierde…Vei şti că-s eu, fiindc-aceeaşi lege,preţ de o vară, ne-a-mbrăcat în verde Pe scoarţa mea crăpată pune-ţi fruntea…Îţi voiContinuă lectura „Eduard Bucium”

Cântec de Lumină– Mira Minu- Ia-mă de mâna,Suflet al meu,și du-măîn zări nevăzute de ochi,pictate în umbrăcu dor de Luminăarzând și cântându-idomol, deslușit,pe un umăr uimitde trăiri, de prezent,Frumuseții din urmă! Ia-mă la tine,Suflet călit și clăditîn nopți cu furtunăși-n zile de jarîntărite de vină,căci nu aveau habarde vreo piatră zburândși căzândpe o inima linășiContinuă lectura „Mira Minu”

Femeia Femeia,aspirația către sublimul trăirii,vârful cel mai de sus al emoției firii,frământările crude din noaptea trupului,puful amerizat pe obrazul fructului,cântul privighetorii sub sărutul sorții,parfumul amețitor al reginei nopții. Femeia,pomul cu rod și umbra ce pofta învie,rostul, în lume, al bărbatului să fie,calul troian ascuns în inima soților,biserica, ruga, închinarea ochilor,o ciută sperioasă în dosul inimii,sareaContinuă lectura „Ionuț Pande”

Doamne trimite lumina în inima mea Doamne, trimite lumina în inima meaȘi așaz-o plăpând peste sufletul meuÎn dreapta acoperă întunericul greuȘi din stânga să-mi ștergi ușor durerea… Să mă ții, ca un prunc, fără vise s-adormIar cu sufletu’-n mâini printre ceruri s-alerg,Și când astrele lumii către tine converg,Infinitul îl simt și mă bucur enorm. Redactor:Continuă lectura „Daniela Damian”