FLUTURI DE RUGINĂ Îndeajuns Îmi ești nisip scursDin clepsidra iubiriiÎmi ești îndeajuns !Îmi ești apă vie! Prea mult, prea puțin…Cine știe !?Pată de culoare ruginiePe aripi de pământ violet Sau poate că , poate căSâmburi de cireșe amareRăsădiți pe un drumNiciodată prea drept. Cioburi de gheață plutindÎn pocalul inimii meleSau petale de lumină răsfirateÎntr-un visContinuă lectura „Nely Vieru”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Violeta Andrei Stoicescu
Zâmbeşte! Întoarce-ți fața către soare,Când sufletul ți-e desfrunzit,Mai lasă zâmbetul să zboareŞi peste visul ne-mplinit! Zâmbeşte când e-n suflet paceDar şi în vreme de război!Un zâmbet poate să împaceFurtuni năpraznice în noi. Atinge-mi inima c-un zâmbet,Chiar dacă trist şi singur eşti,Cu ochii grei de-atâta plânset,Mai ai motive să zâmbeşti! Opreşte-ți pasul pe cărare,Când eşti deContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”
Camelia Ștefan
DIMINEȚIautorCamelia Stefan Alungă-mi spaima din priviri,Fii umărul, întinde mâna!Să mă rezem, să mă aduni,Să îmi șoptești…ești numai una!Și-apoi, pe-un câmp să alergăm,Să depășim în zbor furtuna,Să adormim pe-un pat de flori,Să mă săruți când pleacă luna. Când soarele străbate geana,Să ne-agățăm de raza lui,Să nu mai știm ce este teama,Să fim ofrandă timpului.Și orologiul careContinuă lectura „Camelia Ștefan”
Paul Andrei Rîpă
Il gabbiano in mezzo al mare Il mare invita il gabbiano a danzarecon le ali che si uniscono alle sue onde.Le piume bianche si confondono con la sua schiuma.L’incantesimo mi risucchia in un mondo paralleloin cui ci siamo solo io e il mare.Un mondo di emozioni mai vissute.Mi guardo attraverso gli occhi del gabbiano,mi abbraccioContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”
Teodor Dume
VIRGULA DINTRE VIAȚĂ ȘI MOARTE Timpul meu e un autovehiculcu motor pe lacrimidin când în cândîi verific vâscozitateaîntre degeteprecumnisipul gâtul clepsidreica să-mi pot căra umbrauneori trecem unul prin celălaltpână la dizolvarelichidul nu are vâscozitatea zileiși nu permite nicio trecere înspre mâine știu doar căultima picăturăîmi va contura chipulpe nisipul dinspre răsărit (Autor: Teodor Dume) Redactor:Continuă lectura „Teodor Dume”
Marilena Răghinaru
Invită-mă! Invită-mă în templul Zeiței de CleștarSă retrăiesc povestea din nopțile bizareÎn care hoinăream nebuni prin calendare…Te-aștept doar cu un zâmbet și-o floare-n buzunar. Invită-mă apoi pe crestele-nghețate,Cu troica să gonim prin albele troiene,Șoptește-mi la ureche povești norvegiene,Zidește-mi din omături angelice palate! Invită-mă pe Lună și spune-mi, dacă vrei,C-am devenit regina seraficilor aștri,Seduși de puritateaContinuă lectura „Marilena Răghinaru”
Liliana Răcătău
Concert de pian Galeș alunecă degete oarbe,Pe clapele negre, pe clapele albe.Ating delicat fluturi de ceară,Cu aripi vopsite în călimară. Ecouri surde ciocnite-n eterAscut note grave de giuvaier,Trezesc pasiuni fierbinți de felină,Acoperă dramele în muselină. Bătrânul pian în frac de mahon,Cântă amarul unui bufon.Un ultim concert de nebune dorinți,Plătit regește cu-n pumn de arginți. VersuriContinuă lectura „Liliana Răcătău”
Flori Cristea
Vara Mi-am pierdut cercelu-aseară, vară,(Știi tu,-acela de cireaşă coaptă),Între ierburile tale, iară,Gest frivol între suspin și şoaptă. Degetele tale de verbină,Peste coapsa gândului se-ndoaie,Paparude goale, în grădină,Murmură descântece de ploaie. Greierii amorezați și beți,Și-au uitat viorile în vie,Rupând ale cerului peceți,Dealurile se îmbracă-n ie. Lanul, ca un cozonac dospit,În cuptorul verii-ncet se coace,Ca o lamăContinuă lectura „Flori Cristea”
Coca Elena Mahalu
Pentru ce? Pentru ce averi și faimăCauți omule s-aduni?Pân’ nu te-ajunge o dramăNu-ți faci timp de rugăciuni. Când ești tânăr și-n putereMunții îi urnești din locCa să strângi ceva avere,Dac-ai bani, ai și noroc. Nu te gândești că trec aniiȘi trupul s-o șubrezi,La ce ți-or folosi baniiDe nu te vei mai trezi? Pentru ce aiContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”
Marian Florentin Ursu
CEARCĂNE DE CEAŢĂ de Marian Florentin Ursu *E linişte în ziduri , în pietre, tac ninsoriŞi aerul ne doare de-atâtea nopţi deşarteIar ochii tăi de frunze sunt răscoliţi de noriCând pagina uitării e ruptă dintr-o carte Şi timpul trece parcă vagabondând pe drumCu dinţi flămânzi ne-aşteaptă o toamnă nelumeascăEcouri de adio , eşarfe lungi deContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”
Zbor spre înălțimi 