Toamna ( triolet ) Ce se-aude peste dealuri?Bâzâit ca de albine!Toamna vine valuri, valuri.Ce se-aude peste dealuri?Se ascunde printre ramuri,Pe câmpii și pe coline.Ce se-aude peste dealuri?Bâzâit ca de albine! Și în goana ei nebună,Pune pete de culoare,Doar cu vântul împreunăȘi în goana ei nebună,Stârnesc nori, aduc furtună,Lasă zile fără soareȘi în goana ei nebună,PuneContinuă lectura „Anca Man”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Cristiades Mariana
Era…Cristiades Mariana Era la încheietura umărului meu drept,umbra ta de mosc foșnitoare .Masa pitică de lemn cu patru picioare,Strălucea din lampă gălbuiși-n joacă, ochii tăi irizau unde căprui… Era la margini de streșini o steade coral și de cântec de vânt.Oblic cu ea, zorile miroseau a pământ,florile desfăceau petale de alb legământ. Era, când tuContinuă lectura „Cristiades Mariana”
Mihaela Vaida
Vis de toamnă Toamnă-n păr și în privire.Lunecă făptura-n crez.Clipa cere izbăvire,te gândesc și te visez…Prin zăbrelele din poartă,zboru-mi pare mai lumesc,frunza fuge după soartă,te visez și te gândesc… Bate timpul, scurt e drumul,pașii așteaptă un sărut.Floarea-si scutură parfumul.La picioare a căzut! Când la păsări călătoarenu mai vreau să mă gândesc,sufletul e-n sărbătoare.Mă trezesc si-ntineresc!Continuă lectura „Mihaela Vaida”
Lidia Stan
Mai am Mai am povara timpului ce zboarăCa o dantelă lungā-ntortocheatàAdânci regrete rupte din NimicŞi pe altaru-vieţi-o nestemată Mai am tăceri din care mă ridicRâzând nebun de vremea trecătoareCărări bătute-n ceasuri de tristețeŞi pietre-n ele ce le dau culoare Mai am de-mpărţit cu greierii noapteaCu mucul din candelă un strop de călduràÎn ierni lungi zăpadaContinuă lectura „Lidia Stan”
Georgeta Rada
SĂRMAN POEM Sărman poem scris ieri la gura sobeiCu vorbe vechi de care faci risipă,Ești judecat de majestatea robeiȘi condamnat la trecătoarea clipă. Destinul ți se scrise implacabil,S-a spart clepsidra și nisipu-a curs.Îl vezi pe-acel confrate impecabil?Eu zic că n-are rost să faci recurs. El este reclamantul, e vizibil!Chiar dacă mie-mi pare arogant,Transmite un fiorContinuă lectura „Georgeta Rada”
Cristina Copia
pe-același loc umbre trecătoare,doruri vagi de reverii,noapte și zi,în devenirimelancoliicaută cenușa foculuiși vântul întorspe fața ce plânge tâmpla ulmului,trunchiul tânăr,fără muntetimp de izvorcu apă albăce duce sărutul cruguluila rădăcina braduluicu cetină miruită fără grabă. urme opriteprind și aprind amintiri,gând viscolit înspre azicând leagăn versul cu frunzede cerul opac,și umbra mierlei cântă„mi-e dor de freamătul deContinuă lectura „Cristina Copia”
Dorina Omota
Ce-am dorit și ce-am primit? Sunt țipătul clipei pierdute în lavaEruptă-n războiul aprins de guvern,Când văd că din țară rămâne epava,A tot ce-am sperat că-i al nostru etern. Se zbate în haos și tremură glia,De-atâta trădare, de-atâtea minciuni,Văzând cum se taie-n fâșii România,Și cum un popor tot așteaptă minuni. Furați și frustrați de orice speranță,SpreContinuă lectura „Dorina Omota”
Nicoleta Lupu
E seară E seară, în liniște luna se-nchină,Pornesc cu gândul către codrul larg,La pas cu nelipsita noastră vinăCând străbăteam pădurile de fag. Lăsam izvoarele să curgă-n palme,Al mâinilor căuș, mi-l sărutai,Pierdută în străfundurile taleNevrând, mereu, acolo mă găseai… La sfat cu luna printre gânduri,Te așteptam, ades să îmi redai,Lumina, amorțită printre mituri,Prin cetina ce duceContinuă lectura „Nicoleta Lupu”
Alexandrina Iurcu Bălan
ClipeleAlexandrina Iurcu Balan Clipa, a vieții enigmă, o primă martiră,se naște murind într-o chemareademenitoare a timpului,în necuprinsul înaltului,în veșnicia neantului. Dispar clipele nesimțite, pierdute,trăite, durute, arse de dor, țesute în vers…Se duc în lumină, în hău sau în tină,în vag univers. E un mister viața lor efemeră…a clipelor toate, născute și moarte,ce-n sorți de secunde,Continuă lectura „Alexandrina Iurcu Bălan”
Coman Claudiu Nicolae
DUMNEZEUAutor: Coman Claudiu Nicolae Astăzi mi-a fost dat să-l întâlnesc pe DumnezeuRătăceam pierdut, m-a abătut de la drumul meu,Iubirea, grația divină și-a revărsat-o asupra meaAm deschis ochii, era peste tot, era în fața mea. În genunchi căzut, cu lacrimi de bucurie pe obrazNu mai eram oaia cea pierdută, eram în plin extazCalea pe care eram,Continuă lectura „Coman Claudiu Nicolae”
