Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

Sfârșit de an Mai număr zilele din anCe se grăbesc să se sfârșeascăÎn timp ce nostalgii noianMai vor cu amintirea să mă urmărească. Îmi picură lacrimi de cearăPe sufletul ce veselia a uitat,Cu umbra zâmbetului de odinioarăMai cred în revenirea timpului lăsat. Fulgii de nea se-mpotrivescSă zboare cum făceau anii trecuți.Nici oameni de zăpadă nuContinuă lectura „Gina Munteanu”

Târziu Suie Luna peste vârfuri troienind cărări alpine,Sprintenă ca o mireasă-nveşmântată-n voaluri fine…Ninge-o linişte albastră, ninge-o linişte deplină,Toate dorm… doar noaptea-şi plimbă, tainic, neagra pelerină. Lacrimi grele de-ntuneric se preling fără-ncetare,Blânde şoapte de luceferi rătăcesc la întâmplare…Cu alai, flămânde umbre dau năvală prin unghereŞi-n clepsidra ce suspină se înghesuie-n tăcere. E târziu… iar dinspre mâineContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Gândul bun Ești om pe pământ și viața-i o cale,Cu soare, cu nori, cu bine și rău.Pe care pășești cu visele tale,Pe care-o-mblânzești cu sufletul tău! Când soarele-i dus, să cerni printre fapte,Ce-a fost cu folos și cât ai greșit;Din ziua de azi fă-ți pat peste noapteȘi vezi dacă poți să dormi liniștit. Nu daContinuă lectura „Petre Poștașu”

AD INFINITUM…Versuri: Carpe Diem E toamnă-n amurg…rătăcesc pe poteciamorțite-n tăcere de iarnăși plouă-n cuvânt peste frunzele reci…Doar zăpada mai poate să cearnăalb pe-ntregul pământ obosit de culoririsipite-n tablouri abstracte,ce-au pictat într-un ritm nefiresc, uneori,vagi sclipiri printre umbre deșarte…Îmi e viscol și-i ger peste sufletu-mi frântși mi-e neauzită chemareasă-mi fii Cer necuprins și nu rece pământ……NuContinuă lectura „Carpe Diem (Ana-Corina Tîrnăvean)”

Oprește-mi și-ți voi opri!… Opreşte-mi, dintr-o toamnă, o privire,Înrouratul cer fă-l sărbătoareȘi cere iernii tale-o păsuire,Mă păstorește cu Sâmbăta Mare! Îți voi opri, din pâine, jumătate,Amiaza amânată în păstură,Peste suspinul florilor călcate,Un colț de rai, la noi, în bătătură. Întinde mâna, lacrima mi-o prinde,Povestea frunzei arămeşte-o seara,Din coama codrilor, pradă-mi colinde,Când cetina își tremură vioara!Continuă lectura „Doina Moritz”

Cartea vieţii Din oceanul de-ncercãriDin trãiri şi din imagini,Vor rãmâne însemnãriAdunate-n mii de pagini. Iar din zâmbete-aşezatePeste lacrimile scurse,Capitole terminateDin clipe ce sunt apuse. Fapte, replici şi suspine,Amintiri frumoase, triste,De-a fost rãu sau de-a fost bine,Nu au cum sã nu existe. Şi momente de rãscruceCare ne-au marcat în timpuri,Multe vin, viaţa se duce,Anotimp peste-anotimpuri. EsteContinuă lectura „Cristina Ghidar Greuruș”

Doamne, iar vine CrăciunulAutor: Andreea Văduva Doamne, iar vine Crăciunul,Iarăși singură voi fi,Copilașii mei; niciunul,Acasă nu vor veni… Le-am spus că-i aștept acasă,Bradul să-l imbodobim,Mi-au răspuns cu voce joasă:„- Mamă dragă, nu venim! Știi cât costă un bilet,De avion, până la tine?Îți trimitem un pachet,Și niște bănuți, e bine? La anul promitem, mamă,Că ne vomContinuă lectura „Andreea Văduva”

Adorm cu grijă… Adorm cu grijă și teamă uneoriSă nu strivesc din vise, și firele de zoriSunt pline de lumină, dar fragede cum sunt,Tot zăbovesc o clipă, pe chipul meu cărunt. O clipă, o secundă, o oră sau un anSe-adună întreg raiul, pe somnu-mi de smarald,Privesc liniștea nopții, curgându-mi mir pe geneȘi poposesc pe frunte-miContinuă lectura „Petronela Mocanu”

Ultimatum– Mira Minu- La noapte,îți voi strălumina tot trupul,in căutare de arbori visați…dezvelind,cu o misterioasă necuviință,inima, de mugurii întârziați! Vom semănao ploaie de măiestrii între noi,de la mângâieri avem semne!Amintindu-ne,vom întemeia o lume de nou,eliberați de prevestiri solemne! Albastrulne-a invadat verdele abia trezit!galbenul ne e rezonabil de lin …De prospețime,ne îndreptăm spre altă nemurire,transfigurând unContinuă lectura „Mira Miru”

Am aprins lumini de cuvinte…(autor Vasile Bele) Te-am sunat să vorbimdespre speranțe și căutăriera ora de dus-întorscând stelele își culeg amintiriși anotimpurile cern așteptăriiar tăcerea din noise împletea în seninul albastru nu mi-a răspuns decât lunacare își torcea clipa de mâineprintre picuri de cerneală… Se naște lumină și cuvântdin răsăritul unui sărut de rouădin asfințitContinuă lectura „Vasile Bele”