Când te așteptCornelia Gheorghe Pe corabia tăcerii meleNorii curg în albe rotocoale,Sprijinit pe coate te așteptChiar de inima-mi sare din piept. Dorul îmi colindă între val și mal,Mi-este speranță, crez și ideal,În buchete muzica se-adunăCu vise moi ce curg dinspre lună. Cu sărut de ger și de ninsoareTopesc flori și semne de-ntrebare,Tristețea mi-o vărs înContinuă lectura „Cornelia Gheorghe”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Adriana Rușățeanu
SINGURĂTATEA PERLEIO perlă-n scoica ei visa că e iubită.Când Cerul ii zâmbea și-o mângâia pe frunteȘi fiecare perlă visa la rândul ei,Că avea să fie de-a pururi fericită. Dar prețioasa perlă-n naivitatea sa,N-a înțeles că-n jurul ei e-atâta ură.Au copleșit-o toți, lovind cu pietre în ea,Voind s-ascundă strălucirea ei sub zgură. Când toate pietrele strânseContinuă lectura „Adriana Rușățeanu”
Georgeta Radu
PE CALEGeorgeta Radu Nu mai are lumea chefde nimicul din ogradă,împărțit la colț de stradăde-o momâie unsă șef. Nu-și mai face lumea ghemedin speranțele livratede maimuțele-mpăiatece rezistă peste vreme. Spumuită-i bucuriapusă-n ia cu granate,de suflete vii, curate,ce și-au păzit omenia. Totuși, mergem înainte,cu inima sângerândă,printr-un timp ce stă la pândă,să ne-arunce în morminte… Redactor: MihaelaContinuă lectura „Georgeta Radu”
Violetta Petre
Suflete sorește soarta, stihuind solare seri… (tautogramă)Violetta Petre Suflete, strivit satanic, sub Siberii stai silit,Să suspini suav sub scaii sinilii…sânge sfințitSinuos se scurge… smoala soarbe sori, spoindSteaua sunetelor surde, strofe, sadic, stihuind. Suflă sunetul sistolic, sugerând surescitări,Sulițe simandicoase se succed supusei stări.Săbii strălucesc, secunde simt seismice sfârșeliSiluite samavolnic sug savante suduieli… Sub sargase satinate sfințiiContinuă lectura „Violetta Petre”
Rotariu Dorel
Măicuța întristată A trecut un secol și-ncă patru toamne,De când asuprite de gineri străini,S-au întors acasă, slugi fiind nu doamne,Fete măritate cu stăpâni haini!… Cea dintâi ți-aduse câmpuri nearateCu Prier pe Nistru dezmorțind grădini,Zornăind din salbă cetăți nestemate,Inima pulsându-i veacul mușatin! Cea mai mic-aduse tomuri de istorii,Mireasmă latină pe trecutul rău,Cântau românește-n Ceremuș prigorii,Cernăuțiu-ți drag…Continuă lectura „Rotariu Dorel”
Coca Elena Mahalu
Magia zăpezii Argintii, fulgi mari coboară peste orașul adormitIar aleea de la bloc, ușor, s-a înzăpezit,Înveșmântați de zăpadă, pomii par maiestuoșiȘi se înalță către cerul acoperit de nori groși. Timpul parcă stă pe loc, totul e încremenitDoar zăpada se așterne cu steluțe de argint,Luminând în întuneric și alungându-l discretSă facă loc dimineții, cu feerie-n tapet.Continuă lectura „Coca Elena Mahalu”
Cătălin Iancu
Artă Albastrul ochilor plânși fără vinăAm vrut să îl aștern pe șevaletIar negrului am vrut să-i dau luminăÎnsă pictam naiv, ca un poet. M-am inspirat dintr-un amurg tomnaticCu cerul îmbrăcat portocaliu,Visam că sunt un geniu carismatic,Însă eram un geniu cam pustiu. „Hai, pune puțin mov!”, mi-a zis o muză,„Culoarea asta place tuturor…”I-am arătat cu degetulContinuă lectura „Cătălin Iancu”
Constantin Mosor
Din ciclul poezii îndrăgostite! NICI IARNA N-ARE OCHII VERZI! Ușile sufletului tău,Au fost mereu deschise larg,Chiar și când eu fugeam spre hău,În loc să urc pe un catarg! Inima ta nu are ușiCi doar ferestre de lumini,Ca eu să îmi găsesc culcuș,Doar n-o să dorm pe la vecini! Ușile sufletului tău,Deschise către răsărit,Mi-au scos dinContinuă lectura „Constantin Mosor”
Marilena Răghinaru
Se aud colinde… Se aud colinde, le auzi mamaie,,,Steaua sus răsare!”… un ecou răsună…Iarăși își dorește Moșul NicolaeDaruri să ne-aducă, să fim împreună. Bună seara, tată! Sărut-mâna, mamă!Mai aprindeți stele, să vedeți ce fac,Să privesc spre Ceruri dacă tot mi-e teamă,În omături dacă știu să mă îmbrac? La mulți ani, iubite! Fi-va sărbătoare!Mi-aș dori, laContinuă lectura „Marilena Răghinaru”
Marin Rada
ELEGIA PRIMULUI VIS Marin RADA Tu nu auzicântecul din livadacu miresme alese,mâna tapăstrează fructulprimului vis,îți scriu din orașulîngropat în poemeîn care o fereastră,spre inima ta,s-a deschis, Chemarea se audeprin piatra sau munțiipe care brazii și-i aparăcu putere de stâncă,în peșteri, sufletul meuscrie pe ziduripoeme,liniștea se cutremurăsub tăcerea adâncă… Tu nu auzicântecul din livadacu miresme alese,mânaContinuă lectura „Marin Rada”
Zbor spre înălțimi 