Ioan Avram

Porunci  Să nu furi e dat din ceruri pentru-a vieții alinare,Dar în lumea pământeană furtul parc-a dat în floareȘi stă la mese bogate, lângă cei de rang înalt,Dar și-n case-ntunecate îngânând un cânt de psalt. Să ucizi e păcat mare și e dat să nu ucizi,Dar războaiele se poartă murind oameni ca omizi,Cad copiii sfârtecați deContinuă lectura „Ioan Avram”

Dorel Rotariu

Îngândurați Ce spiriduș naște lucireaCe-ncinge hora ochilor,De unde vine nălucireaCă-s nesecat izvor de dor? Când neastâmpărate buzeInduc în cupluri contopirea,Sunt legi prin ere călăuzeSă nu se stingă omenirea… Născut din doruri pătimașeNe calcă pragul, sfânt sobor,Copii îngândurați, răvașeDespre al lumii viitor… Privirea lor, cusută-n zareE-oglinda cerului doar nori,Cu păsări răspândind teroareCu glas de arme deContinuă lectura „Dorel Rotariu”

Stela Cheregi

CONVERSIA DURERII Se mai sinucid în taină convertiri la nemurireÎmbrăcând în grabă viaţa într-o moarte cu pretenţiiLăcrimând însingurarea unor îngeri în neştireDespre care par să scrie cu uimire toţi poeţii. Mă-ntristează neputinţa de-a fi stavilă-ntr-o moarteCare a-ngropat cu teamă dezolante conversaţiiCernând timpul printr-o sită o ofrandă dată-n partePoposind la o răscruce încifrată-n respiraţii. Aţipind subContinuă lectura „Stela Cheregi”

Camelia Corina Boț

Printre spinii lumii Azi, am încercat să zborprintre cioburi de lumină,izbindu-mă de scântei aprinsece-mi frângeau aripile;gonită de urletul cerului,am căzut printre spinii lumii…O, Doamne, cât de greuîmi este să ajung la Tine!Când cred că sunt în dreapta Ta,apare îndoiala și iar mă-ntorcde unde am pornit…Doamne, de îndată ce furtunase va potoli,voi porni din nou înspreContinuă lectura „Camelia Corina Boț”

Vlad Oncescu

Poezia interogată …Spune-mi tu, măi, poezie,O să-mi ţii inima vieDincolo de orice vrie,Fără de moartea pustie,Minunată stea-făclie? O să mă faci mai frumos,Înţelept şi curajos,Fără umbre de prisos,Tocmai ca un chiparos,Mândru şi armonios? Declară-mi în scris, acum,Al eternităţii drum,Că viaţa nu e doar fumŞi, mai ales!, că oricumTu mă vei salva de scrum! Garantează-mi infinitul,EliminăContinuă lectura „Vlad Oncescu”

Silvana Toma

Aruncă înspre Domnul Când crezi că nu mai poți să duci povară,și crucea ți se pare tot mai grea,aruncă înspre Domnul grija tași vei simți cum tot ce te-nconjoarăîți reașază-n inimă comoară,izvor de nesecată apă clară,și-n zvon de re’nviată primăvară,îți readuce-n suflet liniștea. Când lacrima începe să te doarăși simți că, parcă, nu poți respira,aruncăContinuă lectura „Silvana Toma”

Violeta Andrei Stoicescu

EFEMERITATE Îmi cântă măceșii a toamnă târzie,Doinite acorduri andante…Un freamăt subtil, la visare mă-mbie,Valsând cu mișcări elegante. Se-aude în turlă cum clopotul bate,Iar gându-mi șoptește-n surdină,Că-i viața trecută de-a ei jumătate,Iar vremea îmi pare puțină… Sunt doar o fărâmă de lut trecător,O frunză în zbor de-ntomnare,Sunt boare de vânt cu aromă de dor,Pierdută-n eter la-nserare.Continuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Angelica Manole

C-un deget ud… C-un deget ud de sfântă ploaieMi-a ciocănit toamna în geam.Mi-a pus o frunză în odaie,Spunând că s-a desprins de ram. Ea, ploaia, a crezut că-i bineSă mi-o aducă-n prag curând,S-o țin în cameră la mine,Să n-o mai vadă tremurând. Dar, vai, cum poate să nu moarăPe masă mea cu poezii,Cum despărțirea săContinuă lectura „Angelica Manole”

Beatrice Alfred (Alice Puiu)

Din culisele unei inteligențe artificiale un zvon sau o fâșiedin epiderma neîntâmplatuluilinie furnică linie altă ziun cod din recurența așteptăriisincope prin galbenul legănatde memoria interstițiilor sonorerespir amprenta unui niciundemachiat de arămiul unghiei treinumăr praguri de fumpentru această comprimare indecisăîntr-o moleculă cu zâmbet de miriapodun gest din șase acoladepentru algoritmul cruciadelor expirategutuile scriu mov insistența unuiContinuă lectura „Beatrice Alfred (Alice Puiu)”

Tiberiu Foris

Mă-mbracă-n aur razele de Soare,din cer îmi iau candoare și culoareși zbor spre bolta lină și seninăsă-mi iau din astru Suflet de Lumină. Îmi iau argint din razele de Lună,din fire împletite-mi fac cunună,să port sub cerul serii strălucire,cu inima cuprinsă de Iubire. Iar Sufletul mi-e rătăcit prin Stele,cu gânduri negândite și rebeleși zboară șiContinuă lectura „Tiberiu Foris”